Istoriile neștiute ale lui Sorin Bârcă, maestrul sunetului din Timișoara. Cum era în discotecile anilor ’70 și de ce a cântat Genius în limba română

În rândul melomanilor timișoreni numele lui Sorin Bârcă are o rezonanţă aparte. Cunoscut ca și inginer de sunet (sunetist, mai popular), în spatele mixerului, ca DJ și ca profesor de cursuri de tehnica sunetului la Şcoala De Arte (compartiment distinct în cadrul Centrului de Cultură și Artă al Județului Timiș) Sorin este un bun cunoscător al fenomenului muzical.

Prin „mâinile“ lui au trecut o sumedenie de „elevi“ care au devenit mai apoi celebri, iar la capitolul „înregistrări“ se poate lăuda cu o impresionantă colecţie ce cuprinde nume ca Phoenix, Quo Vadis sau Implant pentru Refuz. Deşi a luat contact cu lumea discotecilor încă din 1971, Sorin consideră debutul carierei sale de DJ anul 1975, când şi-a luat şi primul atestat care i-a permis să desfăşoare această activitate. La vremea aceea, nu exista noţiunea de DJ, aşa că atestatele erau date ca şi „prezentator de spectacole“. „Mergeam la Bucureşti, unde la examen trebuia să citim diverse texte în două limbi, trebuia să prezentăm un joc de societate în limba engleză şi alte asemenea lucruri. Şeful Comisiei era Florin Silviu Ursulescu şi în decursul anilor am avut-o în comisia de evaluare chiar şi pe Corina Chiriac“, îşi aminteşte el. Atestatele erau valabile cinci ani de zile şi acestea se dădeau prin intermediul Întreprinderii de Agrement şi Producţie Industrială pentru Turism. În 1975 Sorin Bârcă a început să facă discotecă la Casa Studenţilor, în fiecare seară (de luni până duminică!), care ţinea loc şi de „post de radio“. „Explicam ce filme rulează în oraş, ce se mai întâmplă, exact ca la un post de radio FM de acuma, doar că înformaţiile se dădeau la faţa locului. Evident, principala activitate era dansul, nu vorbitul, iar pentru a fi la curent cu muzica nouă făceam sacrificii imense“, îşi aminteşte Sorin, care mai adaugă că la vremea respectivă în Timişoara existau aproximativ 20 de discoteci, care aveau program până la ora 22.

Una din problemele scenei muzicale autohtone este aceea că multe formații românești cântă în limba engleză, iar comparativ cu anii 80 la capitolul trupe rock „stăm mult mai rău“. Asta susține Sorin Bârcă, care actualmente colaborează cu membrii trupei Remember Band, „ cea mai bună trupă de cover-uri din oraș“.

„Sonorizez concertele trupei Remember Band, una din cele mai bune trupe de cover-uri din oraș. În comparație cu anii 80 la capitolul formații rock stăm mult mai rău. Atunci se cânta foarte bine, chiar dacă era mai greu să faci rost de scule adecvate. Era o scenă efervescentă, trupa Amicii cântau numai pe Dynacord, regretatul Petru Umanschi cânta bine de tot în trupa Sigma, exista o emulație. Astăzi nu mai face nimeni cultură muzicală. Solistul Alin din Remember Band e foarte bun și…cântă piese grele. Oricum e cel mai bun solist de cover-uri din Timișoara. Am o mare problemă cu faptul că multe trupe românești nu cântă în românește. Țin minte că trupa Genius a fost la noi la studio încă de pe vremea când se numeau Highliht și cântau în engleză. Într-un moment dat le-am spus să cânte românește. După ce au plecat de la noi de la studio și l-au cunoscut pe Sorin Bocerean (n.n. – impresarul formației Genius) au dat lovitura. Nu văd trupe sârbești sau ungurești cântând în engleză. E adevărat că muzica asta e de origine anglo – saxonă, dar trebuie să cânți românește“, spune el.

Pe „vremuri“, exact ca şi în cazul trupelor, vara DJ-eii se mutau „la mare“, unde spre deosebire de celelalte oraşe, discotecile erau deschise până la ora unu noaptea. Şi unde se câştigau bani serioşi. „Într-o vară am fost trimişi la Hotel Paradis din Mamaia, unde după ceva vreme am aflat că trebuie să ne mutăm în Venus. Acolo, am dat drumul la discotecă, ca la Timişoara şi în scurt timp s-a umplut discoteca. După trei – patru zile, am schimbat macazul, căci cei 125 de lei pe care îi câştigam de la stat nu îmi ajungeau.

Aşa că am pus muzică de operă. Evident, că şefului de acolo nu i-a convenit, aşa că până la urmă am ajuns să câştig 700 de lei de la el, 300 de lei de la uşă şi 100 de lei de la barman. Pe seară. Erau vremuri interesante, în care o sondă de vodka cola costa 90 de lei! Se vindea vermut Mamaia în sticle de Cinzano şi făceam naveta la Timişoara să aducem muzică nouă pe benzi“, spune Sorin Bârcă. Pe vremea aceea, DJ-eii din Timişoara făceau rost de discuri cu ABBA, Boney M sau Led Zeppelin , la preţuri cuprinse între 35 şi 40 de mărci germane, iar în discotecile acelor vremuri se asculta şi AC/DC.

Printre cei care au absovlit cursurile de tehnica sunetului predate de Sorin Bârcă s-au numărat Rudi şi Avi din formaţia Activ sau producătorul muzical George Hora. Oamenii care se pregătesc să devină profesioniști în această branșă au la rândul lor o serie de probleme, astfel încât „peisajul“ sunetiștilor din zonă nu este unul atractiv. În plus, Timișoara 2021 riscă să devină un eșec, din mai multe cauze.

„Lucrurile nu stau prea bine în Timișoara, din mai multe cauze. Una din ele este aceea că În Timișoara nu mai prea găsești timișoreni. Am decăzut mult de tot. Branșa asta a sunetiștilor este aparte. O lecție foarte bună pentru oricine este aceea să sonorizeze evenimentele de muzică populară cu ansambluri, unde ai 20 de oameni care cântă la instrumente. E o școală bună, asta. Unii sunetiști au început să gândească în frecvențe, cea ce nu e bine. Trebuie să asculți cu urechea. O altă problemă este că nu avem mixere digitale de calitate. Noi nu auzim digital. Nu avem sunetiști buni, majoritatea celor din branșă sunt posesori de instalații de sunet. Care au nevoie de oameni și îi angajează pe cei care se pricep. Cred că la capitolul Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021….va fi dezastru. Nu se cântă ce trebuie, nu avem pepinieră de trupe. Din noul val îmi plac Sanctuar, Melting Dice, Persona și Axis. Trupele vechi care cântă trei acorduri de blues nu mă entuziasmează. Sunt prieten cu mulți artiști, dar unii cântă același lucru trei ore în șir. E plictisitor“, spune Sorin Bârcă.

Sorin Bârcă s-a ocupat printre altele și cu bunul mers al celebrului festival TimRock. „Prima ediţie a festivalului Timrock am ajuns s-o sonorizez accidental, în 1979. Organizatorii au pornit instalaţia la groapa de la CFR şi s-au ars toate sculele. Atunci am fost rugat să mă implic. Alături de Adi Bărar, care a făcut rost de un mixer cu 12 canale, de Ilie Stepan şi Marcel Breazu, am încropit o instalaţie de sunet şi a mers“, își amintește el.

Lipsa de cultură muzicală din zilele noastre se datorează și faptului că nu mai există ore dedicate acestei arte în școli, iar faptul că unii sunetiști nu-și fac treaba așa cum ar trebui este dată și de faptul că mulți nu folosesc echipamente sonore dedicate. „Îmi pare rău că s-a scos muzica din școli. Când eram noi mici ne trimiteau și la Filarmonică. Trebuie să înțelegi muzica, dacă nu se întâmplă asta…e degeaba. Am ajuns la un stadiu la care nu ne interesează nimic. Casa de Cultură a orașului nu ajută cu nimic, trupele repetă în săli improvizate și în pivnițe pline de igrasie. Pe vremuri existau săli de repetiții la Casa Tineretului sau la Casa Studenților. Nu facem nimic pentru tineret. Așa se face că lumea nu are habar de muzică. Predau la facultatea de jurnalism un curs de sonorizare și acolo am avut un student care nu știa cine e George Michael. Nu trebuie să-ți placă, dar e musai să fi auzit de el. Mie nu-mi place Modern Talking, de exemplu, dar cu muzica lor se reglează corect orice instalație de sunet. Piesele lor sună extraordinar de bine și pe o boxă mică și pe un sistem mare. Chiar și pe periuța de dinți dacă asculți Modern Talking, sună bine. E o lecție de mixat. E muzică bine echilibrată. Trebuie să te acomodezi vremurilor. În sunet, ca și în alte domenii, trebuie să folosești ceea ce ai nevoie. Trebuie să folosești scule dedicate, profesioniste. De exemplu la concertul susținut de Julio Iglesias în Piața Libertății, la sunet s-a folosit un mixer ProTools care costă peste 200.000 de dolari. Pentru o sonorizare bună e musai să folosești echipamente de calitate. Când spui că ai un studio de înregistrări compus dintr-un laptop, o placă de sunet și un microfon luat de la Thomann…nu există așa ceva. Trebuie să muncești cu echipamente adevărate pentru a avea rezultate bune“, spune Sorin Bârcă.