Alex Beleiu a devenit în luna octombrie primul român campion la Alpe Adria Vintage, o competiţie foarte apreciată pe plan continental. Performanţa sa a fost surprinzătoare deoarece motociclistul legitimat la CSC Ghiroda şi Giarmata Vii a hotărât abia în 2017 să intre în curse. La vârsta la care alţi sportivi se îndreaptă către „pensie”, timişoreanul în vârstă de 35 de ani nu se gândeşte decât la îmbunătăţirea performanţelor pe care le obţine din pasiune pentru motorsport.
Pe lângă realizările la foc automat ale lui Ionel Pascotă, Mihai Stoichescu sau Vlad Neaga, motorsportul timişean are şi resurse… nebănuite. În 2019, în culorile Clubului Sportiv Comunal din Ghiroda, a strălucit şi Alexandru Beleiu. Timişoreanul s-a impus la Slovakiaring în al doilea weekend al lunii a zecea şi a câştigat totodată întreaga competiţie destinată motocicletelor mai vechi de 30 de ani – Alpe Adria Vintage. În concursul cu o tradiţie de 38 de ani bănăţeanul a evoluat cu succes la clasa-vedetă – Open Special, unde s-a luptat cu „vecini” din ţară, dar şi cu slovaci, cehi sau croaţi.
Înainte de cele două etapele finale nimic nu era decis. „În ultima cursă din penultima etapă nu mi-a mai prins frâna pe spate. Aşa se întâmplă când motorul e vechi… am terminat pe 3, adversarul a avut avans 9 puncte, eu trebuia să-l bat acum în aceste două curse… În prima din Slovacia el a forţat prea tare, a picat, am venit pe 1 şi am câştigat 25 de puncte. A doua zi nici nu a mai concurat, fiind şi foarte ambiţios. Puteam doar să închei cursa, am şi fost sfătuit în acest sens, şi tot eu eram câştigătorul întregii competiţii. Dar am vrut tot pe 1, i-am bătut iar pe toţi şi am strâns 41 de puncte avans final”, a spus Alex Beleiu despre „finale”. Cel învins a fost un rival din Arad, Cristian Sărac, care acuzase o căzătură spectaculoasă în prima zi. Iar pe 3 a fost un alt rider periculos, cehul Jiri Nechanicky. Mulţi dintre adversari aveau poate 10-15 ani de competiţie în spate şi se antrenau totodată pe circuitul de concurs.
Performanţa timişoreanul e cu atât mai mult de apreciat cu cât Alex s-a hotărât abia în 2017 să intre în competiţiile organizate, atunci a ieşit pe 2 la prima participare în cea continentală destinată motocicletelor „oldtimer” – mai vechi de 30 de ani. „Eu de fapt merg de doi ani pe circuit. La 32 ani m-am apucat. Lucian Popoviciu a insistat mult, am fost la el în primii ani, la Lupo Racing. El a insistat să mă dau că e un campionat frumos. Am mai participat la Campionatul Naţional, Est-European şi în Campionatul Serbiei. Apoi, în 2018, nu m-am dat din motive financiare la Alpe Adria şi ce am strâns în 2018 şi 2019 am cheltuit în competiţii în 2019”, a subliniat motociclistul legitimat la CSC Ghiroda şi Giarmata Vii.
Peripeţiile riderului care participă exclusiv la competiţiile motocicletelor „oldtimer” nu au fost deloc puţine. Anul acesta el a trecut la o motocicletă Yamaha 1000 cmc fabricată în 1989. „De la început am avut probleme cu motocicleta, de când am luat-o mi-am dat seama că nu merge viteza a treia. Noi nu avem unde să le testăm, o cumpărăm stock, o ducem la un mecanic să o facă şi spunem okay… Nu avem o pistă. La cursă tocmai la Europene mi-am dat seama că nu am viteza a treia şi mi-a cedat şi o suspensie. M-am chinuit, m-am bătut cu alţii care aveau motocicletele cum trebuie. Ei mergeau lejer, eu a trebuit să mă chinui foarte tare… la Naţionale mi-a cedat suspensia pe spate, dar nu a fost competiţie în care să nu prind podiumul”, a subliniat Alex Beleiu.
Toate aceste probleme au legătură directă cu bugetul. Sporturile tehnice fiind foarte costisitoare iar tocmai de aceea Alex s-a îndreptat spre o clasă mai puţin riscantă financiar. Din acest an, deoarece e şi localnic, clubul pentru care concurează Beleiu e CSC Ghiroda. „Mă susţin cu ce pot, îmi plătesc licenţa, vizitele medicale, asigurarea, o sumă modică… Practic, la insistenţele mele s-a şi înfiinţat secţia”, a adăugat motociclistul „oldtimer”.
Alex Beleiu aşteaptă cu plăcere galele de final de an, căci pe lângă titlul european e sigur de podiumuri şi în Campionatul Est-European, cât şi în cel naţional şi chiar în cel sârbesc, pe care l-a cosiderat o bună oportunitate de antrenament deoarece pistele nu sunt acreditate şi pot fi riscante. „Sperăm ca la anul să fiu tot campion european, pe asta mă axez, dar vreau să concurez în toate competiţiile (…) Din 15-16 concurenţi, doar eu şi mai vreo doi venim cu maşina personală, cu remorca şi motocicleta şi poate mai un spray de lanţ, alţii vin cu 40 de cauciucuri, trei mecanici, eu trebuie să-mi fac totul singur. Singur merg… am noroc că e prietenul de la Lupo (n.r. Lucian Popoviciu). El ajută pe toată lumea, e un om foarte săritor, el o face pentru sport”, a precizat Alex Beleiu. Acesta îi datorează multe pentru rezultatele sale şi mecanicului Vasilică Desagă, care l-a ajutat mereu la greu.
„Patru fisuri pe coloană”
Chiar dacă a intrat târziu pe pistă, pasiunea lui Alex pentru sportul pe două roţi e foarte veche. „De mic, cu motociclete, mai concuram cu un prieten pe câmp, nu era ceva competiţie. Am început la Lupo, el (n.r. Lucian Popoviciu) a fost şi mentorul meu. Am mers de la 18 ani pe stradă, de la 12-13 pe câmpuri, mergeam foarte tare. Prietenul acesta al meu, care a fost în spatele lui Cătălin Cazacu, e un om foarte simplu, are un garaj mic, un club, asta face, lansează copii. Văzându-mă, cunoscându-mă, că mergeam la el după piese, m-a văzut că mergeam pe stradă şi mi-a zis: «Nu vrei să mergi pe pistă, lasă strada! La vremea respectivă eu nu realizam, el ţinea la siguranţa mea»”, a subliniat Alex Beleiu.
Părinţii săi au încercat fără succes să-l ţină departe de pericolul experinţei pe două roţi. Atracţia lui Alexandru pentru viteză ar putea fi explicată prin faptul că „mama a fost pilot sportiv de aviaţie şi de acolo plăcerea de adrenalină”. Aflat într-o altă etapă a vieţii, motociclistul bănăţean a înţeles că pista de concurs e un mediu mult mai sigur decât strada.
Lecţia primită în tinereţe putea să-l coste foarte scump. „Primul accident l-am avut la 18 ani, al doilea la 21, am avut patru fisuri pe coloană, puteam să rămân paralizat. Ambele pe stradă, în doi ani de concurs nu am căzut o dată. Şi, chiar dacă pici pe pistă, nu ai impact cu ceva, nu te loveşti de maşini, de stâlpi… te duci pur şi simplu de obicei, dar şi aici pot fi dure. La vârsta asta văd altcumva lucrurile, văd că e mult mai safe pe pistă decât pe stradă”, a subliniat Alexandru Beleiu.
Deşi are 35 de ani, riderul din Ghiroda nu se gândeşte nicidecum la momentul în care nu se va mai urca în şa. „…chiar îmi place ce fac, de multe ori am făcut sacrificii foarte mari, mi-am amânat unele plăţi ca să pot să merg la concursuri, e un sport foarte costisitor…. E din pasiune, dar când ajungi acolo şi obţii podiumul, te ambiţionează, te motivează”, a mai spus Beleiu. În viaţa de zi cu zi Alex are o meserie fără legătură cu lumea sportului, dar una care l-a ajutat să facă dintr-un simplu hobby o mare realizare. „Sunt jurist, dar nu practic, am o firmă de construcţii în Timişoara, am mutat sediul la Giroc pentru că acolo construiesc acum”, a specificat sportivul „oldtimer”.
Ca la UTA – Poli
Motorsportul nu duce lipsă de rivalitate. Alex Beleiu s-a arătat dezamăgit de faptul că nu există o colaborare bună în afara pistei între el şi colegii din Arad, printre aceştia numărându-se Cristian Sărac şi Sebastian Stoichici, participanţi şi ei la Alpe Adria Vintage. „Dacă mi se strică ceva la motocicletă, vin străinii sau localnicii, care se bat la aceeaşi clasă cu mine şi mă ajută cu piese şi ei nu. Îşi mută lada cu piese, sub scaun, gen: nu am, şi vine altul şi spune: Ia de pe motocicleta mea că şi aşa eu nu am rezultate şi nu vin în faţă. Aşa cum am păţit cu plăcuţele de frână de pe spate: «Ia, că şi aşa nu mă lupt pentru victorie». Efectiv un străin mi-a spus asta… Să nu mai vorbim de mersul împreună: mi se spune – eu nu mai îmi mut boarfele. Eu spuneam în ideea că îl iau cu mine, să nu mai plătească şi el drumul. E scump până la urmă şi sponsorizările sunt foarte slabe”, a concluzionat Alexandru Beleiu.
Colecţie de „motoare”
Alex Beleiu concurează pe o Yamaha, dar nu e singura sa motocicletă. Are un Ducati mai nou cu care se plimbă în oraş. În garajul său se mai găseşte prima motocicletă pe care a concurat, un Kawasaki de asemenea pregătit pentru cursele de tip oldtimer, cât şi două motociclete de cross. „Pe Kawasaki m-am dat acum doi ani, dar nu o s-o dau niciodată, o să o ţin amintire… În 2017 s-au schimbat regulile, puteam să mă dau cu motociclete mai tari şi am luat Yamaha. La anul, dacă o să reuşesc cu ceva sponsori, o să-mi cumpăr un Suzuki pentru că am înţeles că nu sunt aşa de problematice…”, a conchis riderul lui CSC Ghiroda şi Giarmata Vii.
