p>
Asociația „Prin Banat”, o organizație neguvernamentală care are ca obiectiv promovarea valorilor locale și încurajarea turismului local în regiunea Banatului istoric, derulează un program intitulat „Heritage of Timișoara” (Patrimoniul Timișoarei), prin care se dorește punerea în valoare a patrimoniului cultural material al orașului, prezentarea cartierelor istorice timișorene și a istoriei clădirilor. Proiectul a început în anul 2017, în cartierul istoric Fabric, iar în anii următori a continuat cu povești din cartierele Iosefin și Elisabetin.
Asociația a lansat ieri cea de-a patra ediție a proiectului dedicată cartierului Cetate – cartierul timișorean cu cea mai bogată istorie – și după ce a prezentat rezultatele edițiilor anterioare, a făcut o trecere în revistă a activităților care se vor desfășura în anul 2020 în Cetate. Evenimentul s-a bucurat și de prezența arhitectului Mihai Opriș, unul din cei mai reputați specialiști în urbanistica orașului, care este colaborator al proiectului „Heritage of Timișoara” și a făcut, cu acest prilej, o prezentare despre istoria și dezvoltarea urbanistică a cartierului istoric Cetate.
Mihai Opriș, un timișorean care trăiește de peste 30 de ani în Germania, a fost preocupat întreaga viață de evoluția urbanistică a orașului și a studiat, de-a lungul a zeci de ani, sute de planuri vechi ale orașului, începând cu cele medievale până la cele din epoca modernă, aflate în cea mai mare parte la Muzeul Militar din București, dar și în arhiva de război austriacă sau la Budapesta. Sunt planuri care, studiate în ordine cronologică, permit o reconstituire destul de exactă a evoluției celui mai vechi cartier al orașului. În fața unui numeros auditoriu, Mihai Opriș a prezentat câteva din cele mai importante planuri, de la cel care indică cea mai veche cetate a Timișului, construită de regii Ungariei dar încă neatestată arheologic, urmată de cel pe care apare un turn donjon cu aceleași dimensiuni ca ale celui de la Ciacova construit de Carol Robert de Anjou, cel mai probabil cu meșteri locali. Pe următoarele planuri se poate urmări cum au fost populate insulele din afara castelului, într-o vremurile în care întreaga zonă era în cea mai mare parte mlăștinoasă, primele fortificații, transformarea treptată a cetății într-un oraș musulman după cucerirea turcească, un indiciu fiind și numărul tot mai mare al moscheilor care apar pe planuri, dar și cele mai vechi biserici creștine. Un plan foarte exact al orașului, util până în prezent, este planul Perette din 1716, de o mare exactitate. Pe planurile întocmite de austrieci după cucerirea cetății, se pot urmări etapele de construcție ale fortificației bastionare, începând cu anul 1732, bastionul Theresia, care s-a păstrat până astăzi și este cel mai vechi, apariția esplanadei, care înconjura fortificația, clădirile și piețele din Cetate, cartierele exterioare cetății ridicate dincolo de esplanadă. După 1878, când s-a aprobat restrângerea esplanadei, cartierele Iosefin și Fabric au început să se extindă spre Cetate iar la sfârșitul secolului al XIX-lea, când zidurile cetății își pierduseră rolul militar, s-a hotărât defortificarea Cetății, făcută treptat, pentru a permite extinderea orașului. La mijlocul secolului trecut, încă existau spații virane în jurul cetății, pe care s-au construit ulterior blocurile socialiste.
Foto: Constantin Duma
