Zona din vestul României unde căutătorii de aur își găsesc de lucru...

Zona din vestul României unde căutătorii de aur își găsesc de lucru încă din antichitate. Ce obiective turistice puteți vizita

3
DISTRIBUIȚI
<


div class="press-in-article" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center; margin-top: 5px; margin-bottom: 5px; " id="press-448710671">
Certeju de Sus

Teritoriul cuprins între orașele Deva, Brad, Baia de Arieș și Zlatna a fost supranumit „patrulaterul aurifer”, pentru bogatele zăcăminte de aur aflate aici, care au fost exploatate încă din antichitate. În ultimele decenii, minele s-au închis, rând pe rând, mulți localnici au părăsit așezările pentru a-și putea câștiga existența în altă parte, dar alții au refuzat să părăsească locurile în care au trăit o viață întreagă și de care îi leagă multe alte amintiri. Unii au convingerea că întreaga zonă poate deveni una de mare interes turistic și s-au străduit să de viață unor idei menite să atragă un număr cât mai mare de vizitatori.

Casa căutătorului de aur

În satul Stănija, care aparține de comuna Buceș și se află undeva la jumătatea drumului dintre Roșia Montană și Certeju de Sus, un inginer geolog a construit pe Valea Maliței „Casa căutătorului de aur”, care oferă și spații de cazare, și, împreună cu ultimul căutător de aur din sat, dorește să valorifice tradiția auriferă a zonei pentru turiști. Câțiva localnici mai știu cum se caută aurul pe râurile care străbat zona, cu ajutorul unei unelte speciale pe care localnicii o numesc șaitroc. Cu puțin noroc, în nisipul decantat se mai poate găsi câte un mic grăunte de aur, pe vremuri folosit ca troc pentru obținerea altor produse de care era nevoie în gospodărie. Acum, ei încearcă să promoveze această străveche îndeletnicire, doar pentru a o face cunoscută și celor care vizitează zona și doresc să devină ei înșiși, fie și pentru câteva zile, „căutători de aur”.

Pe lângă căutarea aurului cu șaitrocul, turiștii care ajung pe Valea Maliței mai pot vedea aici o galerie de mină auriferă, flori de mină din zonă și alte unelte folosite de mineri, dar și demonstrații despre modul în care se exploata aurul pe vremuri, și pot afla numeroase legende locale legate de viața căutătorilor de aur. Inginerul geolog Georgeta Dulgheru este de părere că dacă și în România s-ar găsi o formă legală care să permită căutarea aurului aluvionar pe cursurile de apă, în schimbul unei taxe, așa cum se întâmplă în alte țări, o adevărată curiozitate pentru turiști care nu are darul de a-i imbogăți, s-ar putea dezvolta cu succes un turism minier care ar atrage mulți pasionați de experiențe inedite și ar aduce locuitorilor noi ocupații și mai multă prosperitate întregii zone.

Roșia Montană, din nou în atenția UNESCO

Un sit care permite reconstituirea mineritului în Munții Apuseni de-a lungul a două milenii este cel de la Roșia Montană, cunoscut încă de pe vremea dacilor. Aici se află galerii și puțuri din fostele mine romane, medievale și din epoca modernă, unelte, tăblițe cerate cu informații prețioase, printre care și un contract de muncă din epuca romană, artefacte din provincia romană, locuințe și morminte, iar în măruntaiele pământului încă se află cantități impresionante de aur și argint, zăcământul de la Roșia Montană fiind considerat cel mai valoros din Europa. Controversatul proiect româno-canadian de exploatare a minereului prin cianurare a stârnit o puternică reacție, din partea societății civile mai ales, căci exista riscul dispariției acestui monument unic, de o valoare excepțională, el aflându-se pe lista celor mai periclitate bunuri culturale din întreaga lume. Proiectul de exploatare bloca, de asemenea, orice inițiativă privind oportunitățile turistice, care au ajutat alte localități din zonă să prospere.

În urmă cu patru ani, fostul ministru al Culturii, Vlad Alexandrescu, a oprit lucrările de exploatare de la Roșia Montană, a repus situl pe lista monumentelor istorice, de unde fusese scos ilegal, și la începutul anului 2017, a înscris „peisajul cultural minier Roșia Montană” în lista indicativă a României pentru a fi inclus în patrimoniul cultural UNESCO. În urma finalizării tuturor procedurilor, Centrul Patrimoniului Mondial trebuia să ia o decizie în vara anului 2018, dar la reuniunea Comitetului UNESCO, guvernul de atunci a solicitat retragerea candidaturii sitului de la Roșia Montana, invocând litigiul existent cu compania Gabriel Resources. Comitetul a acordat un termen care expira la începutul lunii februarie a acestui an, în acest inteval de timp România având posibilitatea de a reveni asupra deciziei.

Ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, a declarat la începutul acestui an că patrimoniul istoric de la Roșia Montană este protejat de lege, dar lipsa unui plan urbanistic general al zonei împiedică lucrările de restaurare. El a mai anunțat și reluarea procedurilor pentru înscrierea sitului Roșia Montană, cea mai veche așezare minieră cunoscută pe teritoriul actualei Românii, în patrimoniul mondial UNESCO, ceea ce ar duce la o mai mare protejare a sitului și eliminarea posibilității ca acesta să fie declasat, valoarea acestei zone având deja o recunoaștere internațională.

Certeju de Sus, salvat în instanță

Și epopeea proiectului minier de la Certeju de Sus, care avea în vedere exploatarea minereurilor de aur, argint și alte metale cu cianuri, a luat sfârșit luna trecută, după ce acesta a fost anulat printr-o decizie definitivă a instanței la o cale extraordinară de atac, după un lung șir de procese. Deznodământul este o victorie a societății civile, dar tergiversarea investigațiilor de către DNA s-a soldat cu prescrierea faptelor, astfel încât cei care s-au făcut vinovați de deciziile care ar fi dus la distrugerea acestei zone nu mai pot fi trași la răspundere penală.

Surse foto: booking.com, wikipedia.org, certejudesus.ro, gandul.ro, green-report.ro, bursa.ro, bzi.ro

3 COMENTARII

    • Avizarea proiectului minier de exploatare a aurului si argintului cu cianuri, de catre o companie cu actionariat majoritar canadian, a fost atacat in instanta din cauza mai multor nereguli sesizate, printre care si defrisarea ilegala a unei paduri de peste 50 de hectare, cu specii rare, si pericolul care se crea pentru mediul inconjurator prin utilizarea cianurilor, avizele fiind date cu incalcarea legii. Angajatii au fost diponibilizati din 2006 iar gasirea unor noi locuri de munca, inclusiv prin promovarea turismului, e o alternativa preferabila distrugerii mediului.

  1. In Germania ptr noua fabrica Tesla tocmai se taie o padure de 150 ha. Cum se extrage aurul in toata lumea in prezent ? Cum poti ecologiza zona deja afectata de exploatare ?
    Daca grija este ptr comunitate, se pot propune masuri compensatorii de genul infiintarii unei noi paduri de 150 ha in locul celei de 50 ha care va fi afectata. Plina de specii rare . Scoala noua, spital, masuri de ecologizare a zonei deja afectate, etc.
    Altfel vor ramane tot in Epoca de Piatra si padurea cu specii rare va disparea furata din cauza saraciei. Solutiile din birou gen promovarea turismului nu functioneaza.

Dă-i un răspuns lui Neo Renunțați la răspuns

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.