Gabriel Almași, profesor în cadrul Facultății de Muzică și Teatru al Universității de Vest, a fost unul din principalii „vinovați“ pentru un eveniment care a creat o vâlvă bienemeritată în rândul melomanilor. E vorba de IPR Simfonic, un proiect prezentat în premieră în data de 12 septembrie, la Reșița, în cadrul căruia membrii trupei timișorene Implant pentru Refuz au cântat variante cu acompaniament simfonic pentru 13 piese, alături Tymes Orchestra (orchestră coordonată de Tribul Artistic, formată din instrumentiști ai Operei Naționale Timișoara și ai Filarmonicii Banatul) și câțiva invitați.
„Totul a început cu un telefon, într-o vară în care părea că nu se va mai întâmpla nimic. M-a sunat Oltea Zambori să-mi spună că a avut un vis. A visat un concert cu Implant pentru Refuz și orchestră simfonică și m-a întrebat dacă sunt dispus să orchestrez 13 piese. Am acceptat. Am realizat pe parcurs că era sfârșitul lui iulie, iar concertul urma să aibă loc în septembrie. Și atunci a început o cursă nebună care s-a concretizat într-o partitură generală de 385 de pagini (dacă adunăm și știmele orchestrei, undeva la 800 de pagini). Timpul efectiv de lucru a fost de trei săptămâni. Un record absolut! Am muncit intens cam două zile pe o piesă, din care o zi a însemnat realizarea uni cadran de formă și notarea în partitură a părților cântate de trupă (aici m-a ajutat mult ca tobele au fost scrise profesionist de către Hera și disponibilitatea lui Meșu și Vita de a cânta piesele cu mine până să reușesc să le scriu), iar ziua a doua partea creativă. Faptul că a trebuit să scriu orchestra peste piese deja aranjate a fost o altă provocare, deoarece părțile orchestrale trebuiau gândite complementar, în așa fel încât să ajute muzical și să nu aglomereze. Un avantaj a fost faptul că piesele nu-mi erau tocmai străine, dar și faptul că se pretau foarte bine pentru acest proiect. Mi-a fost foarte ușor să aud partea orchestrei. Am orchestrat foarte multe piese până acum și rareori mi s-a întâmplat ca prima variantă să fie și cea finală. Nu-mi dau seama însă dacă nu cumva a contribuit aici și setea de proiecte din această perioadă. Totul a decurs lin și datorită profesionalismul Tribului Artistic reprezentat de Ovidiu Andriș care a adunat o orchestră minunată (o parte dintre ei foști studenți de ai mei și o parte foști colegi) și un dirijor iscusit în persoana lui Radu Zaharia. După trei zile de repetiții lungi, cred că acest concert a fost o reușită și sper să meargă înainte“, a spus Gabriel Almași.
Născut în 20 iunie 1977 la Curtici, în județul Arad, Gabriel Almași a absolvit Facultatea de Muzică și Teatru din cadrul Universității de Vest din Timișoara, specializarea în pedagogia muzicală, după care și-a continuat studiile în București și și-a încheiat doctoratul în muzică cu teza „O teorie a instrumentelor electronice“.
Creația sa include lucrări pentru instrumente solo, pentru ansambluri de cameră și orchestre. De-a lungul timpului a compus în diferite genuri muzicale și a colaborat printre alții cu Alexandrina Hristov, Bega Blues Band, Implant pentru Refuz, Trompetre sau Blazzaj. Una din compozițiile sale, „Fragments of a Purple Vinyl – pentru trio, turntable și orchestră”, va fi intepretată în cadrul festivalului „Minunata muzică nouă“, care va avea loc la Sibiu, în perioada 13 – 15 octombrie.
„Lucrarea a fost compusă în 2010 la cererea trio-ului Contraste pentru spectacolul «Barock, ba clasic». Tot materialul sonor are la bază motivul riffului de chitară din piesa «Smoke on the Water» aparținând formației de rock americane Deep Purple. Ideea de alege această piesă a venit și datorită faptului că într-un fel a facilitat întâlnirea mea din tinerețe cu muzica lui Stravinski (unde am regăsit foarte multe elemente comune cu muzica rock). Când am auzit prima oară lucrarea «Pasărea de foc» al lui Stravinski, mi-a atras atenția tema din momentul Dansului infernal al regelui Kascei pe care am găsit-o asemănătoare cu rifful de chitară din piesa «Smoke on the Water». Am auzit acolo ceva foarte energic și elaborat care nu-mi era străin și m-a vrăjit. Acest tip de energie a dat mai târziu direcția mea muzicală, obținile pentru anumite instrumente și se regăsește în majoritatea lucrărilor mele. Fiind și un mod de selecție a preferințelor mele muzicale ulterioare. De fapt, pot spune că în elaborarea lucrării Fragments of a Purple vinyl am avut două surse de inspirație: muzica și energia lui Stravinski și energia emanată de muzica rock, în speță Deep Purple. În procesul de elaborare am creat mai întâi diferite game și modurilori (care aveau la bază motivul din rifful celebru), iar apoi l-am ascuns (motivul) în diferite texturi și acorduri fără să-l citez identic. El transpare și devine cumva recognoscibil spre finalul piesei. Alături de trio și orchestră am utilizat aici și un turntable. Piesa s-a cântat în Timișoara cu DJ K-lu care și-a adus contribuția prin alegerea eșantioanelor și improvizația de scratch. Pe parcursul lucrării DJ-ul are trei intervenții. În prima parte rolul lui este de coloratură. Baza sonoră (eșantionul) a fost ales de K-lu. În prima audiție a lucrării am utilizat fragmente din vocea lui Valentino Liberace, (extrase din textul de prezentare a artistului înainte de interpretarea lucrării Chopstiks, de la Euphemia Allen, la Carnegie Hall din 1978). Textul lui Liberace este suprapus peste partea a doua, fragmentat și modulat, astfel încât să dea impresia unui disc agățat. A treia intervenție o constituie o improvizație (sugerată în partitură) care implică toți soliștii. Gândul meu era să utilizez aici eșantioane din partea finală a lucrării, realizate pe parcursul repetițiilor și stocate în laptop. Ele vor constituii baza improvizației de scratch, urmând ca spre final să fie redate în așa fel încât să devină recognoscibile. Acest lucru lasă impresia că muzica ar trece de la DJ (de pe vinyl) la orchestră. Pentru a reda atmosfera muzicii rock am utilizat aici și un fus-cinel (un element important al setului de tobe) în maniera folosită în “Smoke on the whater”, care spre final împreună cu motivul ce devine din ce în ce mai evident ajută la creearea unui deznodământ exploziv“, a mai spus Gabriel Almași.
