Pictorul Valeriu Sepi, cunoscut melomanilor din întreaga țară drept „căprarul“ formației Phoenix, împlinește astăzi frumoasa vârstă de 75 de ani, ocazie cu care îi urăm un sincer La Mulți Ani!
Valeriu Sepi şi-a petrecut copilăria la Valcani, o localitate bănăţeană de lângă graniţa cu Iugoslavia. Numele său era cunoscut de-a lungul ţării încă de atunci, datorită unchiului Graţian Sepi (II), fotbalist în legendara echipă Ripensia Timişoara şi căpitan al „naţionalei” de fotbal. Valeriu însuşi a fost polisportiv, pasionat de atletism, canotaj şi box. După ce a absolvit Politehnica din Reşiţa, şi-a îndreptat atenţia înspre arta plastică la Timişoara, unde i-a avut profesori şi mentori pe Leon Vreme, Peter Jecza sau Deliu Petroiu. În 1968 se alătură lui Nicu Covaci şi Josef Kappl în „Phoenix” concepând afişe pentru albumele formaţiei şi cântând la percuţie pe instrumente construite de el: capre sau tobe din piele de viţel. De aici s-a ales cu supranumele de „căprarul de la Phoenix”.
În domeniul artelor vizuale, Valeriu Sepi a abordat cu succes pictura, desenul, sculptura sau designul. După mulți ani în care a locuit în Singapore, Valeriu Sepi s-a întors în Timișoara, considerând că nu a plecat vreodată de aici cu adevărat.
Personalitatea şi talentul său i-au adus notorietate nu doar în Europa, ci şi în Asia, America de Sud sau Australia, lucrările sale aflându-se în muzee, galerii, colecţii particulare sau localuri din România, Germania, Singapore, Brazilia, Australia, Indonezia, Malaezia, Thailanda și Nepal. Ca profesor de desen, şi-a învăţat studenţii să privească şi să simtă lumea din jur, să observe detalii pe care numai un artist le percepe.
„Eu sunt căprarul de la Phoenix. Am vrut să facem un concept şi am reuşit, am mărşăluit cu toată chestia asta înspre legendă, am pus toată inima în asta. Am intrat în Phoenix când deja se terminase prima etapă a trupei, cu «Hei, tramvai». Noi am început să ne gândim să facem ceva conceptual. Am început primul LP românesc şi ne-am dat seama că putem face mai mult, asta ne-a ajutat să ne grupăm, am făcut un nucleu şi cu suporterii din oraş. Toată chestia asta s-a format ca o bibliotecă. Noi aşa am rezistat, am avut succes cu sprijinul oraşului, al tineretului. Ştiam că nu puteam să spunem «Jos Guvernul» şi nici nu ne interesa asta, ne interesa să facem ceva. Noi umpleam stadioane. Chestiunea de bază e calitatea lucrului pe care-l faci, noi am fost oameni de caracter. M-am întors în Banat pentru că eu nu sunt patriot, sunt bănăţean, m-am întors la prietenii mei. Întotdeauna am considerat Timişoara familia mea. Am găsit oamenii la fel cum i-am lăsat, mi-am găsit prieteni ca şi cum nu aş fi plecat niciodată. Anii petrecuţi în străinătate nu sunt pierduţi, ci reprezintă o acumulare de experienţă. Ar fi trebuit să fiu un prost să-mi fie ruşine să spun că sunt român”, a mărturisit Valeriu Sepi în cadrul emisiunii PRESSALERT LIVE.
