Ramona Popa: „Îmi lipsește sentimentul pe care îl am atunci când cânt, indiferent că e scenă, chef sau repetiție“

„Dacă muzica este hrana iubirii, cântați, dați-mi-o până la saturație“, spunea cu ceva vreme în urmă William Shakespeare. Magia declanșată de muzică este o constantă indubitabilă a omenirii, iar exemplele care consfințesc acest adevăr de netăgăduit sunt cât se poate de numeroase.

Ramona Popa este un nume cunoscut melomanilor care au prins scena de la începutul mileniului. Născută în 2 ianuarie 1979, la Lipova, Ramona a venit la Timișoara pentru a studia la Facultatea de Jurnalism și a început să cânte după ce a interpretat celebra melodie Amazing Grace… la Balul Bobocilor, fiind cooptată în componența trupei Bluestation.

„Am moștenit bucuria de a cânta de la bunicul meu. Deși are 85 de ani încă își amintește cum cânta cu fluiera pe dealuri când mergea cu oile la păscut. Eu mi-l amintesc cântând la taragot. Tare îmi plăcea să mă uit la el . Când cânta câte o doină îi dădeau lacrimile. Iubesc folclorul românesc , în special cel din Ardeal. La Timișoara am venit studentă și aici am rămas. Din prima luna de studenție toată viața mea s-a schimbat. Eram boboacă la Facultatea de Jurnalistică . Și am participat, firesc, la Balul Bobocilor. Am cântat Amazing Grace la ceva probă. Tobarul Bogdan Dănescu avea o prietenă la facultatea de Jurnalism și a fost și el la bal. Căuta o voce mai soulfull pentru o trupă de blues și m-a întrebat dacă vreau să cânt. Am zis da pe loc. Am mai dat o probă de voce la chitaristul Erwin Szabo (Cookie) acasă și așa a apărut BlueStation. Eram singura fată din formație. Trupa avea voce, chitară solo, chitară armonie, bas și tobe. BlueStation pentru mine a fost a doua mea familie. Aveam 19 ani când am început să cânt cu băieții și nu știam nimic despre blues. Eu ascultam folk, soul și rock“, a povestit Ramona.

Începând din 1999 și până în 2010 formația Bluestation a susținut o sumedenie de concerte în cadrul unor evenimente care au avut loc în Timișoara și nu numai, iar de-a lungul anilor prin trupă s-au perindat o serie de muzicieni.

„Primul eveniment la care am cântat cu Bluestation a fost Festivalul Saltimbancilor. Am cântat Pride&Joy, Suzy Q, Cocaine și Proud Mary. Nu am avut emoții deloc. Eram bucuroasă, plină de energie. În trupă s-au perindat mai mult chitariști. Am cântat o vreme cu Laurențiu Cioboată la bas, cu Călin Cercel tot bas, Dragan Petrov-chitară; cu Tomy Strumberger am cântat câțiva ani buni. Pe urmă a venit Laci Farcaș. Nu mai țin minte când a venit Teodor Pop , dar știu că mă topeam la solourile lui. Bluestation este singura trupă în care am cântat. Deși am mai avut un proiect și cu Tomy Strumberger, am refuzat propunerile de a fi lead vocal și la alte trupe în același timp. În 2010 nu am mai vrut să cânt . Marea mea frustrare a fost lipsa pieselor proprii. Am avut încercări, dar nu eram mulțumiți de rezultat. Aveam idei diferite. Eu m-am dedicat copiilor și am uitat o vreme de cântat“, a spus cântăreața.

De-a lungul anilor formația Bluestation a susținut o serie de concerte în câteva cluburi sau locuri din Timișoara care au rămas întipărite în memoria melomanilor care au prins recitalurile acelor ani, dar care nu mai există. Printre acestea se numără terasa Scarface (situată pe Bulevardul Pârvan, unde actualmente se află Gatsby Social Club), CrossRoads (club de blues situat pe strada Gheorghe Doja) sau Hush (în Piața Unirii, fostul club Taine).

Printre concertele susținute de ei s-a numărat și un recital care a avut loc în clubul King din Cluj Napoca (alături de o altă formație timișoreană care nu mai există, For Sale), în cadrul unui eveniment dedicat premianților Festivalului Național de Creație Iuliu Merca. O altă apariție memorabilă a lor s-a petrecut în Piața Unirii în deschiderea concertului susținut de Bajaga I Instruktori în 2008. Chiar dacă nu a mai ieșit în lumina „reflectoarelor“, muzica a rămas o constantă magică în viața ei, iar în 2015 Ramona a participat la Vocea României.

„În 2015 am mers la Vocea României. Atunci am simțit cât de mult îmi lipsesc băieții și trupa. Am mers de curiozitate dar și pentru că mi s-a părut o ocazie bună să cunosc lume nouă din domeniul muzical. Vocea României nu e un concurs, e un show de televiziune și eu am mers acolo știind asta. Nu am trecut de blind-uri, însă până acolo s-au întâmplat multe. Am mers la Buftea la filmări, a venit Oana Cuzino la noi acasă cu echipa Pro din Timișoara, o experiență faină. Îi încurajez pe tineri să aibă experiențe muzicale cât mai diverse. Scena, însă, este cea care te formează. Cântatul live va rămâne provocarea supremă pentru oricine are ceva de oferit“, a mărturisit artista.

Chiar dacă niciodată nu a considerat muzica drept o meserie, Ramona e de părere că interesul pentru cultură din România a scăzut în ultima vreme și este nemulțumită de faptul că publicul preferă concertele cu intrare liberă…

„Eu nu sunt muzician. Dar cântatul pentru mine este ușor, firesc, minunat. Nu am privit cântatul ca pe o meserie și nu mi-am pus problema să trăiesc din muzică. Eu nu prea țin seama de reguli tehnice ci de feeling. Cânt cu ușurință, sunt spontană, improvizez dacă trebuie. Spre disperarea băieților, nu am reușit niciodată în cei 11 ani de cântat să respect ordinea playlist-ului. Schimbam piesele din mers în funcție de cum simțeam publicul. Un muzician bun poate să fie urechist sau doctor în muzică. E egal. Dacă muzică lui transmite emoție atunci e bun. De asta iubesc blues-ul, e plin de emoție. Nivelul culturii muzicale în general în România? E grea întrebarea. Sincer, cred că interesul pentru cultură în general a scăzut. Constat un pragmatism al tinerilor când vine vorba de pregătire. Fac școală pentru un job și gata. În timpul studenției mele învățatul se împletea armonios cu recitatul de poezii și cântatul la chitară pe holurile căminelor. Mai fac studenții asta? Referitor la scena muzicală din Timișoara mă enervează faptul că publicul prefară concertele gratis. Am văzut artiști la Timișoara gratis, pentru care în alte țări plătești bani grei: Marcus Miller, Dianne Reeves, Liv Warfield (care m-a dat pe spate de cum a căscat gura), Christian Scott, Gregory Porter, Richard Bona și mulți alții în cadrul festivalului Jazz TM sau Josh Stone, Bob Geldof, Morcheeba, Esma Redzepova, Mariza, Paco de Lucia… mulți”, a spus Ramona Popa.

În cursul acestui an, Ramona a publicat pe rețelele sociale o serie de cover-uri din epoca Bluestation cântate alături de Dragan Petrov, Alija Hrnjic, Radu Dănescu, Ionuț Dorobanțu sau Teodorescu Grigore și îți dorește ca pasiunea ei pentru muzică să se materializeze și printr-un material de studio.

„Știu că toți s-au supărat pe mine că nu am mai vrut să cânt. Nu e ușor să îți faci trupă. Oamenii într-o trupă sunt ca o familie. Ai nevoie de timp ca să se creeze legături. Eu am idei pentru piese proprii dar nu le pot cânta singură. Niciodată nu am făcut compromisuri când a fost vorba de stilul de muzică. Am cântat ce m-a făcut să vibrez mai tare. Nu aș face nici acum compromisuri, doar ca să mă difuzeze cineva la radio. Anul acesta am pus câteva piese pe net. Am chemat la mine acasă vechi prieteni și ne-am reamintit cum e să cânți. Ne-am dezmorțit puțin. Îmi doresc să am un material solo. Mi-e dor să cânt. Îmi lipsește. Sentimentul pe care îl am atunci când cant, indiferent că e scenă, chef sau repetiție… e același… bucurie! Sunt o altă eu de care mi-e dor“, a mai spus Ramona.