În comparație cu județele din jur, Timișul este unul mai sărac în privința ofertei turistice, dar multe locuri, unele chiar unicate, ar putea fi mult mai atractive dacă ar fi puse în valoare și le-ar fi evidențiate particularitățile.
O rezervație unicat
Rezervația ornitologică de la Satchinez, supranumită și „Delta Banatului”, un loc mlăștinos de aproape o sută de hectare care adăpostește peste 150 de specii de păsări – cele mai multe protejate pe plan european – mai bine de 90 de specii de plante acvatice, aproape 950 d specii de nevertebrate dar și alte animale sălbatice, ar putea deveni una din cele mai căutate destinații turistice dacă ar beneficia de investițiile necesare menite să atragă vizitatorii. Specii de stârci de diferite mărimi și culori, egrete, o mulțime de alte păsări acvatice, păsări răpitoare sau cântătoare, care reprezintă aproximativ un sfert din toate păsările cunoscute în România, au dat mlaștinilor de la Satchinez supranumele de „paradisul păsărilor din Banat”. Acestea au dobândit statutul de rezervație încă din 1942 dar în deceniile care au urmat, nu numai că acest loc unic din vestul țării nu a fost amenajat și promovat, ci a avut de suferit și din cauza incompetenței celor care au avut rezervația în administrare, ceea ce a dus la scăderea simțitoare a numărului păsărilor. Forurile internaționale au recunoscut, în 1991, valoarea de unicat a rezervației, aceasta a devenit unul din siturile Natura 2000 după ce a fost inclusă în proiectul Life Natura iar naturaliștii s-au îngrijit de conservarea și protejarea speciilor de plante, păsări și animale care trăiesc aici, dar în ciuda repetatelor promisiuni, amenajările turistice au fost destul de timide și încă se lasă așteptate.
Sat de vacanță într-un mediu natural ancestral
Un ultim proiect prevede amenajarea unui sat de vacanță în armonie cu mediul natural care oferă o imagine a Banatului de câmpie de acum trei veacuri, în care ar urma să fie construite căsuțe de lemn, acoperite cu stuf, care le vor oferi turiștilor prilejul unei întoarceri în timp.
Un loc ideal pentru pescari, dar și pentru cei care apreciază produsele tradiționale ale localnicilor, de la carne, brânză și ouă până la fructe și țuică de casă. Din sat s-ar putea face și scurte drumeții în împrejurimi, la obiective turistice din apropiere care merită vizitate. Proiectul ar putea fi realizat cu fonduri europene și o promovare pe măsură a zonei ar putea mări considerabil numărul celor interesați să viziteze rezervația.
Locuri pitorești în zona montană
În extremitatea estică a județului, comuna Pietroasa de la poalele munților Poiana Ruscă, cu satele aparținătoare Crivina de Sus, Fărășești și Poieni, are, de asemenea, ambiții de promovare a turismului, prin care să devină mult mai cunoscute frumusețile locului. Dacă în nord-vestul Timișului mai există o reminiscență a vechii mlaștini care acoperea o bună parte din câmpia Timișului, satele din zona montană din răsărit, aflate pe cursul superior al râului Bega, și împrejurimile acestora, sunt pline de alte locuri pitorești și frumuseți ale naturii. Nu departe de Pietroasa, pe Valea Pietrii, se află o peșteră care are același nume cu localitatea, dominată de un colorit numit „albastru de Pietroasa” iar pe Dealul lui Filip se află „Peștera cu apă”, care are o lungime de aproape 400 de metri, o lățime de nouă metri și jumătate și o înălțime de doi metri, în care au fost descoperite urme de locuire preistorice. Pe Dealul Pietrii se află carierele pietrelor de moară care au fost confecționate aici de la începutul secolului al XVIII-lea, această îndeletnicire, care a durat mai bine de un secol și jumătate, fiind de altfel cea care a dat și numele localității. Nu departe de Crivina de Sus, cascada Șopot este și ea una din frumusețile locului, precum și drumul turistic care leagă satul Poieni de satul Bătrâna sau alte drumuri forestiere. În pădurile din împrejurimi există și un întins fond de vânătoare iar în apele râului Bega și ale afluenților săi, în care trăiește mai ales păstrăvul și cleanul, se practică pescuitul sportiv.
La Pietroasa, Crivina de Sus și Poieni se află vechi bisericuțe de lemn, monumente istorice de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea și mori de apă din alte timpuri, folosite mai ales pentru măcinatul porumbului. Agroturismul se află abia la început, dar în comună există deja zece gospodării care oferă turiștilor cazare și alte servicii.
