Povestea lui Mihai Neagoe „Mtz“, inginerul de sunet care colorează viața muzicală...

Povestea lui Mihai Neagoe „Mtz“, inginerul de sunet care colorează viața muzicală a Timișoarei

1
DISTRIBUIȚI

Pe numele său adevărat Mihai Neagoe, „Mtz“ (adică Mâț) este o figură binecunoscută în lumea muzicală. E și normal să fie așa, căci în ultimii ani prin mâinile și… urechile sale au trecut o serie de artiști. Inginerul de sunet și producătorul muzical care a colorat cu prestațiile sale viața muzicală a orașului nostru, s-a născut cu 35 de ani în urmă la Lugoj și a urmat cursurile Şcolii de muzică şi arte plastice „Filaret Barbu” la pian, iar inedita poreclă a căpătat-o demult.

„Pe la 6-7 ani am fost poreclit chiar de mama mea, împreună cu fratele meu mai mare cu 8 ani. Aparent, miorlăiam când mi-o luam de la de la frate-meu și de aici, Mihai – Mihăiţă – Iţă – Mâţă – Mtz… S-a lipit de mine în aşa fel încât astăzi îmi aduc aminte de momente când mă striga cineva pe numele real şi nu realizam că mi se adresa mie“, a povestit Mihai Neagoe.

Primele contacte cu „sunetul” au survenit la o vârstă fragedă, grație orelor de pian primite de fratele său, iar printre artiștii care au ajuns prin intermediul casetelor la urechile sale se numără Jon Bon Jovi, Guns’n’Roses, Metallica sau AC/DC.

„Copil fiind, copiam tot ce făcea Adrian (OQ) fratele meu mai mare. Iar fratele meu studia la şcoala de muzică pianul. Făcuseră ai mei părinti cumva rost pe vremea aia, de un pian de studiu pentru el, o vechitură de pian vienez, iar pentru că şcoala de muzică era atât de departe situată în oraş, profesorul său prefera să vină la noi acasă şi să facă orele acolo. Pentru mine, acele momente erau magice şi eram lipit de pian lângă ei, clămpănind şi eu pe ce clape găseam «nefolosite» în acel moment de către fratele meu, care încerca să studieze. Primele contacte cu muzica trebuie să fi fost interacţiunea cu un patefon şi un gramofon ce îşi făcuseră apariţia pe la ai mei părinti la un moment dat. Când am auzit muzică produsă mecanic de pe discul de ebonită printr-un ac, amplificată şi direcţionată prin pâlnia patefonului, am fost pe loc captivat. Nici nu mai conta ce cânta (muzică interbelică şi poveşti) atât timp cât erau magic redate. Fără curent, doar mecanic. Primul «disc» ascultat, la mine a fost o casetă. Casetele fratelui meu deveneau acum, prin moştenire firească, ale mele. 🙂 Primii artişti ascultaţi cu interes de mine au fost Jon Bon Jovi, Guns’n’Roses, Metallica, AC/DC, Slayer, Pantera. Şi destul de repede a început să mă atragă progressive rock-ul și implicit Dream Theater, pe care îi ascultam cu maxim interes. Îmi amintesc cum prin clasa a VII-a mă chinuiam cu casetofonul pus pe pian să «scot» solouri de clapă de-a lui Jordan Rudess“, a spus Mtz.

La 14 ani, Mihai s-a mutat la Timişoara, unde și-a continuat studiile muzicale în cadrul Liceului de muzică „Ion Vidu”. În această perioadă a avut și primele contacte cu lumea ingineriei de sunet şi a producţiilor muzicale, cochetând cu un part-time job la un studio de muzică comercial, Vox Star Studio.

„Când am ajuns la studio, cu toate că nu îmi plăcea în mod deosebit muzica ce trebuia înregistrată/prelucrată (muzică populară sau manele), era totuşi un loc unde puteam sa învăţ despre lanţuri de semnale audio, boxe, sincronizări digitale între scule, amplificatoare, microfoane scumpe şi mixere audio un pic mai răsărite decât banalele scule cu care mă familiarizasem eu până atunci. Nu că era vreun tezaur de cunoaştere în ale ingineriei de sunet locul acela, dar aveam ce învăţa, părându-mi-se un univers depărtare de muzica ce o studiam eu la şcoală. Ingineria sunetului mi se părea atunci o «artă neagră» în care doar câţiva unşi, aleşi de divinitate aveau cum să navigheze. În mod cert eu nu eram dintre aceştia, căci aş fi ştiut despre asta, nu? Nu mă vedeam la început în stare sa fac asta şi, mai mult, aş fi putut paria că în viitor voi ajunge mai degrabă pianist, nu inginer de sunet. Studiam încă pianul de performanţă“, și-a amintit Mihai Neagoe.

Negură Bunget, Implant pentru Refuz și scena underground a Timișoarei

Tot în timpul liceului, la primele concerte live, Mihai avea să suplinească postul unui inginer de sunet, post care în perioada aceea în România era mai tot timpul vacant. După terminarea colegiului de muzică, Mihai este admis în cadrul Facultăţii de muzică, lucrând în paralel concerte live în Timişoara (şi nu numai) şi asigurând serviciul de inginer de sunet în câteva organizaţii. Printre acestea amintim formaţia Negură Bunget, cu care Mihai începuse să colaboreze încă din timpul liceului, asociaţia Monolith, formată de trupa Implant Pentru Refuz, care organiza concerte în Timişoara în perioada aceea, Rock’a’Rolla şi altele. Tot în acea perioadă începea să se observe o creştere a interesului pentru meseria de inginer de sunet. Mihai, student fiind, participa deja la turnee europene şi naţionale ca „sound guy”-ul Negură Bunget şi obţinea o poziţie permanentă în cadrul unei companii de închirieri scule audio şi producţie de spectacole, „Muzic Service”.

„Fratele meu avusese câteva colaborări cu Negură Bunget şi cu grupul Makrothumia. Atunci i-am întâlnit pe Edmond, Jimmy şi Gabriel (Mufi) Mafa. M-a fascinat studioul băieţilor şi mai mult, «arsenalul» de scule de care dispuneau la ora aia. În scurt timp am ajuns să «am grijă» de mixer în live-uri. Adică făceam sound-checkuri interminabile împreună cu Edmond, care se ocupa de producţiile trupei, urmând ca în concert să mai modific pe alocuri diverse nivele de canale, «împletit» de efecte în producţia concertului şi alte mici chestiuţe care consideram eu că vor aduce ceva în plus pentru muzică. Am învăţat foarte repede cam ce funcţionează şi ce nu; din poziţia aceea am avut şansa să am de-a face cu tot soiul de scene, de la cele mai întunecate şi umede pivniţe, până la scene enorme din festivaluri mari europene. A fost o experienţă fără de care nu cred că aş fi avut cum sa învăţ atât de multe despre cum se produce un spectacol“, a povestit sunetistul.

De-a lungul anilor, Mtz a gustat din plin din scena underground din Timișoara și nu numai, de care își aduce aminte cu mare drag.

„Cu Monolith am avut o colaborare foarte faină unde am întâlnit underground-ul timişorean din vremea aceea şi nu numai. Trupe ca Implant Pentru Refuz, Era Ticăloşilor, Coroziv, Syn Ze Sase Tri, Coma şi mulţi alţii. Monolith aveau un deal la Pod 16, fostul jazz Club de sub pod, în spaţiul acela organizau concerte. Eu mă ocupam de sunet, împreună cu un prieten, cu maşina lui transportam echipamentele.


Negură Bunget ne dădeau sculele, noi le duceam, le montam, făceam sound-check-urile şi show-urile şi, la sfârşit, strângeam tot şi le duceam înapoi sculele. A fost o perioadă de care îmi aduc aminte cu mare drag. Era un entuziasm general faţă de concerte în perioada aia, entuziasm care mi se pare că s-a diminuat treptat odată cu mărirea numărului de evenimente şi cu maturizarea publicului. Dar cred că e şi normal să fie aşa. Era încă «foame» de cultură occidentală în Timişoara chiar şi în mijlocul anilor 2000, din câte îmi amintesc; noi eram mai tineri şi mai neliniştiţi ca niciodată. Mergea lumea la evenimente. Încă eram foarte limitaţi în ceea ce însemna audio-tehnica. Aveam numai basic-uri, dar reuşeam deja să facem nişte aer să mişte şi eram mândru ca pot face un concert să «sune». În ultimii ani publicul s-a mai micşorat overall, mi se pare, dar show-biz-ul a înflorit. Datorită revoluţiei digitale, capacitatea de a face un concert să sune bine a crescut enorm în ultimii ani şi, odată cu asta, şi pretenţiile publicului, cred eu. În plus, un event organizat de cineva astăzi concurează cu mult mai multe evenimente decât erau disponibile în anii aceia în Timişoara, deci nu mai poţi folosi tot atâtea resurse cum făceam pe atunci, trebuie sa vii cu ceva nou şi fain tot timpul. Să reîmpachetezi show-ul cumva… nu ştiu, event management, cineva?”, a spus Mihai Neagoe.

Studii de specialitate la o universitate de prestigiu din Irlanda

Cu zece ani în urmă, în timpul turneului european „Spirit of the Land”, alături de Negură Bunget, Mihai cântăreşte perspectiva continuării studiilor şi este admis în programul de master „Music and Media Technologies” din cadrul prestigioasei universităţi Trinity College din Dublin, Irlanda. Mai mult, Mtz beneficiază şi de un grant din partea oraşului Dublin, care îi plăteşte studiile în Irlanda, oferindu-i posibilitatea să studieze formal ingineria de sunet şi producţia muzicală, dar şi programare pentru audio, orchestraţie, psiho-acustică, audio pentru sisteme surround şi, bineînţeles, compoziţie contemporană cu marele compozitor irlandez Donnecha Denehy. La finele lui 2012 Mihai îşi încheia dizertaţia şi studiile cu onoruri şi cu specializare în „muzică spaţială” (o parte din compoziţia muzicală care se concentrează pe aspectul direcţiei sunetului şi a tehnologiei sistemelor surround ca modalitate de expresie). După absolvirea cursurilor la Trinity College, Mtz alege să se întoarcă în ţară, unde îşi continuă munca alături de Negură Bunget, împreună cu care construieşte un studio de înregistrări – Negură Muzic. Pe lângă producţiile black metal ale trupei încep sa se ivească şi alte proiecte, din alte genuri muzicale ca „Humanized” – Sebastian Spanache Trio, „Corpuri Cerești” – Trupa Mere, „Hello World” – Bianca M sau „Vulpea Deșertului” – Desant.

Cu trei ani în urmă, prietenul şi partenerul său, Gabriel Mafa, toboşar şi lider al Negură Bunget, moare din cauza unui infarct, lucru care are un puternic impact asupra lui Mihai. Mtz păstrează studioul pe care cei doi îl înființaseră împreună şi, astfel, Negură Studios devine CatWorks Music Studio. În afara acestuia, îşi continuă neîntrerupt activitatea de inginer de sunet pentru muzica live, dezvoltând relaţii de colaborare cu trupe şi grupuri muzicale din România. În anii următori, Mtz se ocupă de sonorizare şi sound engineering pentru festivaluri ca Flight, Street Food Festival Timişoara, Afterhills Iaşi, Jazz TM, Codru, dar şi pentru numeroase evenimente drum&bass, precum cele din seria Freenetik şi, nu în ultimul rând, colaborează cu artişti din sfera rock-ului internaţional pentru turnee europene (Possessed, Belphegor, Hate, Nargaroth, ABSU). Fiindcă anul pe care ne pregătim să îl încheiem a fost unul care a lovit din plin o serie de sectoare asociate industriei care poartă numele generic de showbiz, și cei care se află în spatele producțiilor muzicale au fost nevoiți să se adapteze.

„Eu am avut ceva activitate anul ăsta. dar eu sunt excepţia, nu toţi care lucrează la scene fac ce fac eu. Ei nu prea au avut activitate, din păcate. Am avut noroc cu producţiile de studio, dar mai mult au explodat live-streamurile. La care chiar ai nevoie de cineva priceput la sunet pentru a avea pretenţia ca acel live să nu «pălească» în comparaţie cu orice altceva rulează pe telefonul sau laptopul de pe care publicul vizualizează. E un pic alta rutină, dar viaţa merge înainte. Niciodată nu o să mai arate nimic ca în trecut, nu doar în sectorul muzical, şi asta cred eu că e un lucru bun. Pandemia e un obstacol pe care trebuie să îl depăşim. A avut cultura românească mai multe rele făcute decât să nu aibă lumea voie la concerte timp de un an. Am avut cenzură politică jumătate de secol. Pandemia asta nu se ridică nici pe departe la răul creat de îngrădirea, cenzurarea sau persecutarea artiştilor. Măcar acum avem libertatea de a cerceta, de a experimenta lucruri, fără să existe repercursiuni grave dacă nu îi convine nu ştiu cărui uns din slujba poporului. Sper să ieşim din pandemie mai buni, mai conştienţi şi poate cu mai multă consideraţie pentru tot. Muzica nu e despre segregare şi partizanism pe genuri. Muzica e muzică, şi cine are urechi să o audă, o să o găsească în toate genurile şi are să găsească ceva de apreciat la fiecare dintre ele. Simt multă bucurie când mai găsesc câte un artist pe care să îl ascult o vreme. Nu contează genul. Muzică sa fie!“, este de părere Mâț.

Una din acțiunile din ultima vreme care a mai adăugat un pic de culoare în scena muzicală timișoreană a fost proiectul numit Scena din Cartier, care l-a avut la butoane pe Mtz. Iar în ceea ce privește viitorul apropiat …ne putem aștepta la surprize. Muzicale, evident.

„În prezent lucrez la câteva proiecte separate. O colaborare de care eu sunt foarte încântat este cea cu Tribul Artistic care şi-a propus organizarea unor show-uri foarte ambiţioase. Preponderent este vorba despre muzică clasică în toate formele ei, dar nu numai. Am avut o serie de show-uri numite «Scena din Cartier» unde a fost vorba strict despre artişti locali, din diferite zone ale Timişoarei. Locaţiile au fost inedite, nu locuri unde te-ai fi aşteptat să ai concerte din cauza spaţiului limitat. Noi am transformat locul într-un mini platou de filmare, unde am făcut regia video, sunet, lumini, tot ce trebuie pentru un live stream de succes. Toate astea nu se puteau face, desigur, fără o echipă solidă în spate care să se ocupe să pună totul la cale. Doresc să îi felicit pe cei din Tribul Artistic pentru iniţiativă şi pentru treaba bună pe care o fac. Chiar face diferenţa în viaţa unui oraş ca Timişoara. Lucrez cu câteva trupe în prezent, dintre care am să îi amintesc pe Pământ, Beck Corlan, Bianca Mihăescu, Dincolo de Ziduri, dar am în pregătire şi câteva surprize care au să apară ca prime audiţii, despre care nu pot spune tare multe acum. Pentru viitor sper să pot să dau mai departe tot ce am ajuns să ştiu şi pentru care am investit foarte mult interes, timp şi energie. M-aş simţi mai împlinit dacă aş reuşi să fac asta şi poate ca le-ar prinde bine şi altora care nu au avut şansa şi ocaziile care mi-au fost mie oferite la un moment dat“, a mai spus Mtz.
.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.