Cu nouă ani în urmă, pe 29 martie, scena muzicală timișoreană a pierdut una dintre cele mai cunoscute voci, Petru Umanschi (Petea), muzicolog, critic muzical, realizator de emisiuni de radio şi televiziune, percuționist și profesor de desen.
Petru Umanschi s-a născut la 26 mai 1940, la Comrat, în Basarabia. În timpul studiilor la Institutul de Arte Plastice din Timișoara, atras de muzică, a pus bazele uneia dintre primele formații rock românești, Uranus, în 1961, împreună cu Moni Bordeianu. Pînă în 1965, când s-a desființat trupa, prin acest grup au mai trecut Harry Coradini, Peter Werthaimer, Sergiu Țapuchievici, Virgil Panof, Petho Ștefan, Nicolae Enache, Dana Lăzărescu și Mircea Chombe Martin.
În 1963, pe când avea numai 23 de ani, Petru Umanschi a scris, în suplimentul cultural „Generații” al ziarului „Drapelului Roșu”, primul articol despre formația Phoenix.
A început colaborarea cu revista „Orizont” și din 1977 a fost titularul rubricii „Top”. În 1967 a susținut la Universitatea Populară un curs de cultură generală numit „Stiluri, tendințe și afirmări în muzica pop” și a inițiat primul club pop din țară, Post Meridian 6. În perioada 1970 – 1980 a fost DJ în discoteca Club T. Din 9 martie 1990 a ealizat la Radio Timișoara emisiunea săptămânală Istoria muzicii rock. Din 1994 timp de doi a ani a realizat emisiunea Country Folk and Blues pentru Televiziunea „Europa Nova”. A ținut pagina muzicală a săptămânalului „Agenda” și a primit premiul presei timișorene pe anul 1995.
A predat cursuri de istoria muzicii în cadrul școlii de DJ West Deejay Association din Timișoara.
„La înființare, Phoenix se chema Sfinții, sub acest nume a participat la numeroase festivaluri, cu precădere studențești, unele competitive, începând să adune primele trofee. Autoritățile comuniste nu vedeau cu ochi buni acest nume, susținând că e «mistic». Adevărul e că băieții au împrumutat numele unui popular serial TV la vremea aceea, «The Saint», avându-l în rolul principal pe carismaticul Roger Moore. La presiunile unui oarecare tovarăș Dumitrescu, președintele Uniunii Compozitorilor din România, Sfinții s-au metamorfozat în Phoenix… Am rămas cronicar rock fiindcă la asta mă pricep, cred eu, cel mai bine. Din fericire, nu e doar părerea mea, ci și a altor colegi din țară și străinătate. La începutul colaborării mele cu revista «Orizont» rubrica era tare micuță, ocupând doar câțiva quadrați. Aceasta era, în general, o revistă mai subțire, la figurat, trata mai cu seamă probleme literare, cronici de arte plastice, ca și Cronica ieșeană sau Contemporanul central unde semna colegul meu bucureștean Octavian Ursulescu, Săptămâna lui Eugen Barbu… Despre Orizont puțini știu că mulți români din Statele Unite și Canada sunt abonați fideli ai revistei. Personal, am aflat-o de la domnul Vladimir Tismăneanu, eminentul politolog de la Washington. Când redactorul-șef, Mircea Mihăieș m-a prezentat acestuia, el mi-a spus: «Aaaa, domnul Umanschi? Vă citesc cu plăcere la Washington»”, a povestit Petre Umanschi în cadrul unui interviu acordat lui Bogdan Puriș care a apărut în revista „Orizont”.
Imi aduc aminte cu drag, de profesorul de desen din Scoala generala 24. Au tecut 30 de ani de atunci….. Un om deosebit si extraordinar, asa mi-l amintesc. Dumnezeu sa-l odihneasca!!! Al tau fost elev Cristian Munteanu.
Imi aduc aminte cu drag, de profesorul de desen din Scoala Generala 24. Au tecut 30 de ani de atunci….. Un om deosebit si extraordinar, asa mi-l amintesc. Dumnezeu sa-l odihneasca!!! Al tau fost elev Cristian Munteanu.
L’ am cunoscut pe Petea in vara lui ’71 cand ma’ am mutat cu ai mei in Timisoara. Eram nelipsit de la Club T si PM6. Am fost onorat sa ma accepte in cercul lui de prieteni…era un om cald, prietenos, mereu cu o gluma si pus pe sotii…dar la zi cu noutatile din lumea rock pe care le impartasa cu mult drag si har…Dupa discoteca mergeam obligatoriu la Cina si asa am fost initiat in plezirurile ” biftecului tar-tar” stropite musai cu vin rosu ( de Recas)…A urmat o lunga prietenie de peste 40 de ani…Trebe sa remarc ca s-a dus intr’ un cvasi anonimat nemeritat…Poate ar fi momentul ca cei in masura sa propuna atribuirea numelui sau strazii din Mehala in care a locuit in ultimii lui ani. Va multumesc anticipat.