Muzeul Național de Artă expune în micro-galeria de pe strada Mercy, începând cu data de 21 aprilie, lucrarea „Clopot” de Mihai Sârbulescu, ca parte a proiectului „MNArT Open View”, o lucrare încărcată de simbolism, potrivită pentru celebrarea Sfintelor Paști, cea mai importantă sărbătoare a creștinătății. Lucrarea face parte din colecția privată a Magdalenei Mărculescu, care a împrumutat-o muzeului pentru a fi expusă publicului, în cadrul acestui proiect.
Mihai Sârbulescu, unul dintre artiștii fondatori ai grupului „Prolog”, a debutat în anul 1985 cu expoziția „Floarea de Măr”. Potrivit criticului de artă Maria Pașc, „artistul fluctuează între austeritate și exuberanță, limpede și aluziv, descriptiv și conceptual. Sârbulescu prețuiește atât spiritul locului, marcat de simbolismul și hieratismul bizantin, precum și modernismul și toate stilurile care decurg din acesta.
Creația sa este animată de diversitatea stilistică și cromatică, utilizând culori vibrante, respectiv culori terne, metalizate. Sârbulescu a început seria de „Clopote” în perioada tulbure antedecembristă, cu intenția de a îndemna subtil publicul consumator de artă la trezire spirituală. Realizarea lor presupune plămădirea din materie a formei clopotului, care mai apoi este acoperit cu pulberi metalice pentru a-l aduce la viață. „Clopotele”, precum și „Vasele” artistului, mereu monocromatice, au un caracter atemporal, rezultat din îmbinarea frontalismului (care trădează influența bizantină) și a simetriei. Reflexia aurie de pe axul central al obiectului conduce privirea spre simbolul „CHI-RHO”, o trimitere la perioada de început a creștinismului. Însemnul reprezintă primele litere ale numelui Hristos, în limba greacă și era utilizat ca identificator al creștinilor. Simbolul este reluat într-o formă simplificată și repetat de nenumărate ori pe fundalul lucrării”.
La rândul lui, muzeograful Victor Babușceac susține că „arta lui Mihai Sârbulescu este marcată de misticism și încărcată de simboluri a căror origine se pierde în negura timpurilor. Clopotul, asociat în creștinism cu vocea lui Dumnezeu, chemă privitorul să mediteze asupra geometriei sacre a obiectului. Crucea Constantiniană aflată în centrul lucrării ne semnalează apartenența la creștinism, plasând opera într-un context vernacular”.
