Compozitorul și pianistul român Andrei Irimia s-a născut în 1987, la Constanța. Cântă la pian de la vârsta de 8 ani și a studiat o mare varietate de stiluri muzicale în primele sale încercări muzicale. După succesul proiectului Nuit Minimaliste, în care au predominat compozițiile solo și liniile melodice minimaliste, pianistul Andrei Irimia a lansat albumul „All Strings Attached” în toamna anului trecut și a cântat vineri seara la ceremonia oficială de deschidere a Capitalei Culturale Europene Timișoara 2023 care a avut loc la Palatul Culturii. Alături de el s-au aflat violonistul Răzvan Păun și violoncelistul Thibault Solorzano, iar la ultima piesă din recitalul său de la Timișoara a cântat și Abel Chircă, membru al la Filarmonicii Banatul din Timișoara. În cele ce urmează am realizat un interviu cu pianistul Andrei Irimia.
– Cum ai văzut Timișoara?
– Am fost prima dată în concert la Timișoara și a fost foarte frumos. Am văzut o Timișoara frumoasă din punct de vedere socio-cultural. M-am bucurat să fiu prezent aici cu un stil de muzică poate nou pentru piața muzicală din România. Din păcate nu am reușit să ajung la toate evnimentele care mi-am propus dar cu siguranță o să fac asta în zilele următoare.
– Cum definești muzica ta?
– Muzica mea… putem să-i spunem că e sub umbrela neoclasicismului, postclasicicmului un curent care a apărutcumva în ciuda complexității stilului clasic în simpla idee că nu tot ce este complicat din punct de vedere tehnic trebuie să transmită ci și ceea ce este mai puțin compliciat poate realiza același lucru. Am fost atras de ideea asta de a transmite multe cu resurse puține, resursele în cazul nostru fiind notele muzicale.
– Cum ți s-a părut reacția publicului?
– Publicul din sală a fost puțin surprins de ceea ce am cântat, dar cred că în final fiecare și-a luat ceea ce trebuie și emoția a ajuns unde trebuie.
©Cornel Putan
– De unde te-ai inspirat?
– E o chestie nișată ceea ce cânt eu dar și eu la rândul meu am fost influențat de oameni ca Max Richter… minimaliștii mei să le zis așa… În prima fază pare o misiune ușoară să transmiți mult cu resurse puține, dar nu e chiar așa.
– Folosești în concerte și negative. Ce rol au acestea?
– Cânt cu niște backtrackuri pe care tot eu le compun în Abbleton și cumva ține partea de instrumente. Mai fac efecte, inserții din zona electronică. Sunt niște inserții, nu e un amestec de muzică electronică cu clasică. Îmi place să sparg tiparele din zona clasică și să ajung …să îndemn și către altă abordare.
– În România se ascultă multă muzică comercială. Tu de ce cânți altceva?
– Lumea ascultă muzică de mall… muzică de radio. Eu cred că este piață pentru fiecare stil…nu am preconcepții…m-aș bucura ca la concertele mele să fie oameni în sală care ascultă alte stiluri și poate din 100… 10 să zică… nu sună așa rău. Nu știu dacă avem puterea să culturalizăm publicul dar cu siguranță putem să-i punem într-un alt context. Să simtă și alte lucruri pe care din muzica comericală nu le simt.
