Ruga, una dintre cele mai importante sărbători în satele bănățene. Obiceiuri și tradiții (foto)

Ruga este una din cele mai vechi și importante sărbători ale bănățenilor, specifică acestei regiuni, la care participă întreaga suflare a așezării și invitații localnicilor. Rugile bănățene încep imediat după Paști și țin până toamna târziu, iar cele mai numeroase au loc în zi de mare sărbătoare și sunt cu atât mai fastuoase.

Este o sărbătoare a hramului bisericii – ziua în care a avut loc sfințirea acesteia – când localnicii iau parte la slujba de la biserică și își pomenesc morții, dar și o petrecere în familie și apoi, împreună cu întreaga comunitate. În așezările rurale mai ales, ruga este la fel de prețuită ca Paștele sau Crăciunul, și în unele locuri, petrecerile țin chiar două-trei zile.

În anul 2009, această sărbătoare, menționată deja în secolul al XVIII-lea, a fost propusă să intre în patrimoniul UNESCO, căci acest străvechi obicei a început să atragă tot mai mulți turiști interesați de obiceiurile tradiționale românești.

Obiceiurile rugii bănățene

În luna iunie, cele mai numeroase rugi cărășene se sărbătoresc în ziua de Rusalii și a Pogorârii Sfântului Duh, apoi de sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, importante praznice ale ortodocșilor. Femeile fac curat în casă și pregătesc mese îmbelșugate, la care invită „goșci” – rudele plecate din sat, unele chiar peste hotare, și cunoștințele apropiate din alte localități – pentru a petrece împreună. De hramul bisericii, și slujba religioasă este una deosebită, există și un „naș” al rugii, ales dintre oamenii de vază ai localității, iar sătenii adună bani pentru plata muzicanților. Petrecerea satului, la care lumea îmbracă portul popular de sărbătoare, este înveselită de spectacole folclorice, dansuri populare și obiceiuri ale locului, specifice fiecărei așezări.

Mai multe localități cărășene au început deja să se pregătească pentru ruga din a treia mare sărbătoare a lunii, Sfinții Apostoli Petru și Pavel, când localnicii din Biniș, Barza, Bolvașnița, Canicea, Câlnic, Goruia, Marga, Măgura, Obreja, Petrie, Poiana Prisaca, Reșița, Sasca Montană, Socolari, Vrani și Zervești vor avea prilej de petrecere, împreună cu oaspeții lor, dar vor fi bineveniți și turiștii dornici să cunoască obiceiurile locului.

Obiceiurile de la Câlnic

La Câlnic, astăzi un cartier al Reșiței  aflat pe malul Bârzavei, la ieșirea din oraș, pe care localnicii continuă să o socotească o așezare de sine stătătoare, menționată încă din secolul al XV-lea, cu obiceiurle și rostul său, bine statornicite din moși-strămoși, ruga se sărbătorește timp de  două zile. În ziua hramului, rânduiala de cult este una deosebită. După Sfânta Liturghie, la care sunt pomeniți toți preoții care au slujit în biserică și membrii corului bisericesc, biserica se înconjoară de trei ori și în cele patru puncte ale lăcașului se citește câte o Evanghelie, se binecuvântează cu apă sfințită după care se evocă momente importante din istoria localității și a bisericii.

La petrecerea la care se adună toți fiii satului, sunt invitați cunoscuți soliști vocali de muzică populară și ansamblul de dansuri care fac concurență rugii orașului Reșița. În acest an, au fost invitați să urce pe scenă formația Artist Band, soliștii Dumitru Teleagă-Meka, Sebastian Roșca și Slageana Chicheș, iar călușarii din Câlnic, îmbrăcați în portul popular decorat cu tricolorul, sunt cei care deschid petrecerea, având din nou prilejul să joace tradiționalul dans atât de îndrăgit de români, inițial un dans cu semnificații religioase, jucat de 12 copii, după numărul apostolilor, dar diferit de călușarul din alte regiuni ale țării. Călușarii din Câlnic, renumiți încă din perioada interbelică, au păstrat tradiția și au transmis-o din generație în generație, fiind și astăzi jocul de care câlnicenii sunt din cale-afară de mândri.

Biserica, loc de protecție divină al locuitorilor

Biserica din Câlnic, supranumită „Biserica Neagră a Banatului Montan”, ai cărei patroni spirituali sunt Sfinții Apostoli Petru și Pavel, a fost construită între anii 1794 și 1804 în stil baroc, cu decorații bogate. Părintele Petru Lupșa povestește cât de importantă este biserica pentru câlniceni, care cred că sfântul lăcaș i-a protejat întotdeauna. Imediat după primul război – spune părintele – biserica a fost amenințată cu tunurile pentru a-i face pe localnici să dezvăluie numele celor care ar fi dorit ca Banatul să revină Serbiei, iar în alt an, pe când ruga se ținea în curtea bisericii, chiar în ziua hramului, un fulger a lovit turnul bisericii dar nimeni nu a pățit nimic.

Cu mulți ani în urmă, câlnicenii, nemulțumiți de sunetul clopotelor, le-au coborât din turn, le-au dus dus la gară și le-au trimis tocmai la mănăstirea Plumbuita, pentru a fi armonizate.

Și în acest an, timp de două zile, biserica va fi din nou locul care îi va reuni pe câlniceni și pe oaspeții lor.

Sursa foto: infocs.ro