Cetăți bănățene (I). Turnurile cărășene cu origini legendare (foto)

<

figure id="attachment_503846" aria-describedby="caption-attachment-503846" style="width: 640px" class="wp-caption aligncenter">

Cetățile bănățene au jucat un important rol de apărare în Evul Mediu, după ce otomanii, care își întinseseră stăpânirea până la Dunăre, amenințau regatul maghiar. Ulterior, șirurile de fortificații bănățene au fost distruse aproape complet de turci sau de austrieci, după ce provincia a intrat în stăpânirea acestora, Banatul pierzându-și importanța strategică.

Astăzi se mai pot vedea doar câteva ruine ale acestora, cu fragmente de zid impresionante, care ascund povești din vremurile de altădată când erau locuite de nobili și cavaleri, legende uimitoare, și rămân locuri pe care turiștii interesați de istorie merită să le viziteze.

Cetățile regale Cuied, Caraș și Mehadia

În amonte de Bârzava, la Bocșa, pe dealul Buza Turcului, se înălța o cetate medievală importantă, cu două turnuri și ziduri groase de peste trei metri, înconjurate de un șanț lat de aproape 20 de metri, cu o adâncime de patru metri,  din care se mai păstrează doar câteva ruine. Cetatea este atestată documentar în prima jumătate a secolului al XIV-lea și se crede că aici se afla cetatea regală de la Cuiești. Ulterior a fost  o cetate nobiliară care a ajuns sub stăpânire otomană după cucerirea cetății Timișoarei de armatele turcești. Garnizoana aflată aici a fost nimicită la sfârșitul secolului al XVI-lea și cetatea a devenit proprietatea unui nobil din Caransebeș, a fost disputată din nou la începutul secolului următor iar în 1658 a fost distrusă, pentru a nu mai ajunge în stăpânirea turcilor. După alungarea definitivă a acestora, cetatea nu a mai fost reconstruită, și astăzi se mai păstrează doar un singur turn din vechea fortificație medievală.

În dreapta Cheilor Carașului, nu departe de Carașova, se mai pot vedea, pe un promontoriu cu o înălțime de aproape 500 de metri, ruinele cetății Carașului care domina odinioară valea. Construită cel mai probabil în secolul al XIII-lea, în vremea regelui maghiar Andrei al II-lea, a fost cetate regală. În prima jumătate a secolului al XVI-lea a fost distrusă de turci, apoi reconstruită de aceștia, fiind o cetate importantă în sistemul de fortificații bănățean cu cele două șanțuri care apărau intrarea. Potrivit unei legende a locului, un puț săpat în stâncă ajungea într-una din peșterile de sub cetate, dar până acum cercetările n-au confirmat-o.

Pe drumul dintre Caransebeș și Băile Herculane se pot vedea ruinele cetății Mehadia, ridicată în a doua jumătate a secolului al XIII-lea de o familie nobiliară, fcare a fost centrul unui district românesc până  în secolul al XIV-lea. A avut o mare importanță strategică în Evul Mediu și a devenit cetate regală pentru apărarea frontierei regatului maghiar, fiind întărită de Ioan de Hunedoara, dar a fost cucerită de turci și și-a pierdut importanța, ajungând încă la sfârșitul secolului al XVII-lea o ruină. Cetatea avea mai multe nivele, dar astăzi se mai păstrează doar ruinele donjonului, cu ziduri groase de peste doi metri și cu peste 16 metri înălțime. Cetatea fusese ridicată pe un loc înalt, la marginea unor prăpăstii, iar zidurile care se mai păstrează sunt o dovadă a importanței pe care a avut-o odinioară cetatea.

Turnurile cărășene cu origini legendare

Nu departe de Caransebeș, la doar doi kilometri de comuna Turnu Ruieni, se mai pot vedea, pe Dealul Turnului, urmele unei cetăți medievale din care se mai pot vedea ruinele unui turn de piatră de formă pătrată, cu rol strategic în vremea luptelor cu turcii, căci era un important punct de observație al culoarului Timiș-Cerna.

Turnul construit din piatră, cu ziduri care aveau o grosime de până la trei metri, era înalt de 15 metri, avea patru nivele, iar la ușa prin care se putea pătrunde în interiorul lui, aflată la peste șapte metri înălțime, se ajungea cu ajutorul unei scări mobile. Localnicii l-au numit „turnul lui Ovid”, încredințați că, așa cum spune legenda, pe aici ar fi trecut poetul Ovidiu în drumul său spre țărmul Pontului Euxin, după ce fusese exilat de la Roma de împăratul Augustus, probabil ca urmare a unei confuzii iscate între numele orașului Tomis și cel al Timișoarei cu ortografia medievală.

Un turn solitar, cunoscut sub numele de „turnul din deal”, se poate vedea și în vecinătatea comunei Grădinari, odinioară un târg important aflat la răscruce de drumuri. Unii cercetători sunt de părere că, inițial, turnul a aparținut unei construcții militare ridicate în a doua jumătate a secolului al XIII-lea de un grup desprins din ordinul cavalerilor teutoni care s-ar fi stabilit în Banat, iar mai târziu a fost integrat într-o biserică de rit ortodox.

Surse foto: oravita.ro, banatulmontan.wordpress.com, trecator.ro