Suflarea rock din Timișoara a avut parte de un concert special în buricul târgului, la M2 Event Venue miercuri seara, unde chitaristul trupei Whitesnake, Joel Hoekstra a cântat alături de Brandon Gibbs (vocalistul trupei Poison). Înaintea acestui recital de zile mari, la fața locului melomanii au avut parte de concerte susținute de Dragoș Moldovan, The Spider Complice și Marco Pastorino. Spectacolul susținut de Joel Hoekstra și Brandon Gibbs a fost unul memorabil, muzicienii reușind să surprindă publicul cu o interpretare de nota zece, iar după concert chitaristul formației Whitesnake ne-a acordat un interviu.
– Ai mai fost în România? Ce știi despre țara noastră?
– Da. Și cu Whitesnake, dar și solo. Am fost la Constanța cu câțiva ani în urmă, la un spectacol deosebit unde a fost și Frank Gambale și Bumblefoot. Nu știu multe lucruri despre România. Știu că guvernul de aici sprijină mult sectorul artistic și că e o scenă bună de rock aici. Există multe fonduri pentru cultură și am impresia că aici în România toată lumea știe rock and roll…
– Care e diferența între scena de rock din America și cea din Europa?
– Este o diferență mare între scena rock din America și cea din Europa. Cred că în America lumea este obsedată de ceea ce este cool. De aceea în America la festivaluri cântă cam aceleași trupe. Noi nu avem în America scena aia faină de festivaluri din Europa. Fanii europeni de muzică au mintea deschisă, știu să se simtă bine și ascultă mai multe stiluri muzicale. Aș vrea să fie așa și în SUA. Poate deschiderea asta a europenilor pentru lucruri interesante ține și de faptul că națiunile europene sunt mai puțin fixate pe muzica pop, pe cultura pop. În SUA dacă nu cânți muzică care este „cool” nu ești cunoscut. În Europa există festivaluri și diversitate de stiluri muzicale.
– Cânți într-o serie de trupe. Cum reușești să te împaci cu ceilalți muzicieni, având în vedere că se spune faptul că muzicienii au personalități puternice?
– Încerc să mă focusez pe treaba mea și să o fac profesionist. De aceea când cânt într-o trupă îmi văd de treabă. Mă asigur să apar la timp la spectacole și să-mi fac treaba bine. Încerc să nu petrec prea mult timp în chestii care nu țin neapărat de muzică. De aceea consider că dau tot ce am mai bun din mine și fanii vin și plătesc bilet să mă vadă.
– Cum arată o zi obișnuită din viața ta?
– Cred că un muzician nu trebuie să facă pauză. Trebuie să muncești tot timpul. Trebuie să-ți găsești o cale de a munci și să te ții de treabă. Iar din chestia asta se vor naște lucruri bune. Eu încerc să realizez ceva pe plan muzical în fiecare zi. Nu-mi iau zile libere. Asta înseamnă că în fiecare zi compun ceva nou, fac înregistrări pentru un album, cânt într-un concert, sau predau lecții de chitară în online.
– Care e cel mai neplăcut aspect în scena muzicală actuală?
– Cel mai rău lucru din zilele noastre în industria muzicală sunt banii pe care companiile de streaming îi oferă muzicienilor.
Dar chestia asta nu pot să o controlez eu. Deci până când nu ne adunăm toți muzicienii din lume și spunem că nu mai dăm piesele noastre până nu suntem plătiți decent… asta e. Încerc să nu mă îngrijorez totuși prea mult visavis de lucruri care nu le am în control. Muncesc din greu în fiecare zi și sunt convins că mi se întâmplă lucruri bune.
– Cu ce așteptări pleci la drum când cânți într-un oraș unde nu ai mai fost?
– Nu prea am așteptări. Nu-mi fac griji. De obicei lucrurile merg bine și lumea se simte bine.
– Cât contează talentul și cât contează practica pentru un chitarist bun?
– Eu cred că cel mai important lucru este să fii constant. Sunt mulți chitariști buni în lume. De exemplu Eddie Van Halen și Tommy Emmanuel au două stiluri foarte diferite, dar fiecare dintre ei e bun, Sunt atît de multe feluri de a te apropia de instrument… La jazz e altceva, la rock la fel. Steve Vai e altceva. Stevie Ray Vaughan sau Joe Bonamasa sunt altfel… cred că toți sunt buni pentru că fac asta constant.
– Ce urmează pentru tine în perioada următoare?
– După cum spuneam anterior, nu mă opresc niciodată. Acum sunt în turneul ăsta în Europa. Apoi mă duc acasă în SUA unde aparent voi avea șase zile libere. Dar în zilele aste libere fac showuri promo. Apoi o să produc ceva pentru albumul „Revolutionary Saints”. Apoi plec cu Trans Siberian Orchestra în toată America în turneu. O să cânt și cu Rock of Ages și în luna ianuarie mă apuc să-mi fac partea mea pentru următorul album, „Iconic”. Nu am cum să mă plictisesc, am prea multe lucruri de făcut. La sfârșitul zilei, dacă muncești din greu, nu ai cum să ai regrete când te uiți în urmă. Dacă stai și te plângi toată ziua, atunci poți avea regrete.
– Care e definiția ta pentru succes și fericire?
– Hmmm… succesul. Cum să spun… eu nu am nevoie de cinci mașini sport și o casă șmecheră pentru a fi fericit. Desigur vreau să-mi cresc copii într-o lume decentă, nu vreau să trăiesc în sărăcie, dar nu am nevoie să fiu bogat. Mă face fericit faptul că pot să cânt. În România, în lume… asta e definiția mea pentru fericire.
Brandon Gibbs (vocalistul trupei Poison) ? Pe bune ? De când ?