„Dacă de câteva zile spunem că Brâncuși s-a întors acasă, Bata Marianov a fost tot timpul, acasă”, au fost cuvintele de deschidere rostite la vernisajul expoziției „Scuturatul Pomilor din Rai”, deschisă la Bastionul Maria Theresia, căci artistul răzvrătit, veșnic revoltat, în dezacord cu regimul comunist, a plecat în Occident, a găsit acolo o imensă răceală simbolizată într-o lucrare numită „Un metru cub de gol german”, a revenit în România în anii postdecembriști, este considerat „persona non grata” chiar pentru unii dintre conaționalii săi sârbi și, așa cum singur s-a definit, este un Don Quijote al zilelor noastre, în veșnică luptă cu morile de vânt, dar care, dincolo de toate provocările la care l-a supus viața, a rămas timișorean.
Oameni de aleasă cultură – scriitorii Marcel Tolcea, Robert Șerban și criticul de artă Pavel Șușară – au vorbit despre lucrările prezentate în expoziția curatoriată de Liviu Brebe și Dieter Penteliuc-Cotoșman, remarcând trăsăturile definitorii ale sculpturilor lui Bata Marianov dar și un nou limbaj și o altă stare de spirit sugerată de ultimele lucrări.
Artist al generației optzeciste, care refuza să accepte comandamentele ideologice ale epocii, l-a avut ca model pe Constantin Brâncuși, pe care îl consideră cel mai mare sculptor al tuturor timpurilor, cel care a dorit să dăruiască „bucurie pură”, și la care, după cum remarca Robert Șerban, „s-a raportat ca la un prieten, ca un artist care știe să prețuiască alt artist”, într-o lume din care nu lipsesc rivalitățile și invidia. Dacă lucrările lui au fost definite ca forme primordiale în care Dumnezeu a făcut lumea fără să o fasoneze, tăietura lemnului sugerând un material dur, nefinisat, cele recente sunt o rupere de trecut, o renunțare la monumentalitatea copleșitoare, și crează un „spațiu luminos, prietenos și catifelat, o smerenie, o spiritualizare a materiei, prin care artistul invită privitorul să-i împărtășească bucuria”. E o expoziție pe care artistul și-a finanțat-o singur, căci, așa cum a remarcat la unison cu reputatul critic de artă Pavel Șușară, expoziția sa, împreună cu cea a lui Silviu Oravitzan, ar fi trebuit să fie parte a programului Timișoara – capitală europeană a culturii, dar „propaganda neomarxistă a preferat să promoveze și să acorde finanțări colosale unor începători în locul unor artiști consacrați, ceea ce e o adevărată rușine pentru oraș”.
Bata Marianov a descoperit și bucuria scrisului, iar din paginile cărților sale răzbate aceeași vervă și voluptate de a tăia cuvintele ca în sculpturile sale, în ele regăsindu-se „același nemulțumit în stare de veghe, în care trebuie să fie un artist”, după cum observa Robert Șerban. „Am întâlnit o mare bucurie când am descoperit scrisul, la îndemnul lui Pavel Șușară, și acum nu mă mai pot opri”, mărturisește Bata Marianov.
„Nu știu dacă aceasta va fi ultima expoziție, dar promit că voi scrie în continuare ceea ce văd și ce gândesc”. Trei din cărțile sale vor fi lansate în cadrul acestei expoziții.
