Secțiile Complexului Muzeal Arad aflate în Palatul Cultural se află în renovare și în acest an, dar expoziția itinerantă „Leonardo da Vinci – The Machines. Invențiile unui geniu al Renașterii”, deschisă la muzeul de artă arădean, care urma să fie închisă la sfârșitul anului trecut, va mai putea fi vizitată până în 31 ianuarie, ca urmare a remarcabilului succes de public de care s-a bucurat, în bună parte în rândul elevilor, al altor vizitatori din Arad și Timiș, dar și din județe mai îndepărtate, și din străinătate.
Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva a vernisat în 4 ianuarie expoziția „Sculpturi din patrimoniul muzeului din Deva semnate Ioan Șeu”, care cuprinde 25 de sculpturi realizate de unul din cei mai renumiți artiști plastici ai județului Hunedoara.
Artistul, absolvent al Facultății de Arte Plastice din cadrul Institutului Pedagogic București și apoi profesor de desen, pictură și sculptură timp de aproape trei decenii la Centrul de Creație Populară Deva, a donat, de-a lungul anilor, mai multe lucrări muzeului. El este, de asemenea, autorul mai multor lucrări monumentale expuse la Deva, Densuș și în alte județe ale României, iar alte lucrări fac parte din patrimoniul unor muzee din București și Cluj-Napoca sau din colecții particulare din Italia, Germania, Franța, Ungaria, Olanda, SUA sau Siria. Lucrările sale au fost răsplătite cu mai multe premii și distincții acordate pe plan local și național.
Un opaiț cu ștampilă descoperit la Durostorum, în apropierea localității Ostrov, este exponatul lunii ianuarie la Muzeul Banatului Montan din Reșița.
Este un artefact lucrat dintr-o pastă fină, de culoare roșie-maronie, și are în centru o mască reprezentând un personaj cu barbă. Este prevăzut, de asemenea, cu două orificii pentru alimentare și altul mai mic, pentru ventilație. Pe fundul opaițului se poate vedea ștampila meșterului, OCTAVI, inscripția fiind încadrată de trei cercuri concentrice. Opaițe purtând aceeași marcă s-au mai descoperit la Apulum, și Sarmizegetusa în Dacia, și la Aquileia, în Italia, ele fiind datate în secolul al II-lea d.Ch.
Dintre piesele de patrimoniu aflate în colecțiile Muzeului Național al Banatului din Timișoara, a fost ales ca exponat al lunii ianuarie un joc de zaruri datat în secolele XVI-XVII, dar cunoscut încă din antichitate, în diferite variante. Jocul era confecționat din oase de la articulația membrelor posterioare ale animalelor mici, numite astragalii, care aveau forma unui cub cu șase fețe și erau folosite fie în forma lor naturală, fie prelucrate. Jocul consta în aruncarea zarurilor în aer și prinderea lor pe partea opusă palmei sau lăsate să cadă, după care erau interpretate în funcție de fața orientată în sus. În anumite epoci istorice, astragalii erau folosiți ca amulete sau pentru prezicerea viitorului.
Exponatele prezentate, descoperite în anul 2012 cu prilejul săpăturilor arheologice din curtea castelului Huniade, datează din timpul stăpânirii otomane și au fost folosite ca zaruri de soldații care apărau fortificația. E posibil ca tot ei să le fi prelucrat, căci alături de aceste piese au fost găsite și altele neprelucrate. Oasele au fost perforate iar găurile de pe cele patru fețe ale pieselor au fost umplute cu plumb, obținându-se astfel diferite combinații de puncte. Jocul descoperit oferă informații prețioase despre unul din modurile în care locuitorii de atunci își petreceau timpul liber dar și despre inventivitatea lor. Un tablou intitulat „Jocuri de copii” semnat de pictorul renascentist flamand Pieter Bruegel cel Bătrân, din secolul al XVI-lea, oferă o imagine a jocului cu astragalii din respectiva epocă.
