Tezaurele vii din județul Hunedoara, oamenii care păstrează tradițiile strămoșești (foto)

<

figure id="attachment_531235" aria-describedby="caption-attachment-531235" style="width: 640px" class="wp-caption aligncenter">

O inițiativă UNESCO pentru salvgardarea, păstrarea şi transmiterea patrimoniului cultural imaterial a determinat și ministerul Culturii din România să demareze un program de identificare și recunoaștere a creatorilor și păstrătorilor de valori tradiționale, care, prin talentul lor, reușesc să transmită cu mijloace tradiționale nealterate elemente ale patrimoniului imaterial, asigurând viabilitatea acestora în cadrul comunităților și cărora li s-a conferit titlul onorific de „Tezaur Uman Viu”.

În județul Hunedoara, acest titlu a fost dobândit de cinci meșteri populari, păstrători ai valorilor tradiționale, care sunt și o bună „reclamă” turistică pentru satele în care aceștia trăiesc, la rândul lor o imagine a unei lumi patriarhale, cunoscută de cei mai mulți doar din povești.

Primul hunedorean declarat „Tezaur Uman Viu”

Taragotistul Petru Bulz, care trăiește în satul hunedorean Basarabasa, care aparține de comuna Vața de Jos, este considerat drept unul din cei mai mari taragotiști români, alături de Dumitru Fărcaș și Luca Novac, și este primul hunedorean declarat „Tezaur Uman Viu”, în anul 2012.

Născut la Vața de Sus, în aceeași casă cu părintele Arsenie Boca, familiile lor fiind înrudite, Petru Bulz a învățat să cânte la taragot încă din copilărie, intrând la 14 ani în primul taraf al satului natal. De-a lungul anilor a cules folclor autentic de la bătrânii din Țara Zarandului și din alte zone etnofolclorice hunedorene, și la cei aproape 80 de ani, mai cântă la un taragot vechi de un veac, pe care l-a primit în urmă cu aproape 50 de ani de la un instrumentist bănățean și la care ține ca la ochii din cap, dar cântă deopotrivă la caval, fluier sau cimpoi. A devenit cunoscut în toată Țara Moților, apoi în întreaga Românie, a făcut turnee în țări din Europa și Asia și a primit distincția de „Tezaur Uman Viu”, fiind recunoscut drept un păstrător al tradițiilor populare.

Singurul păstrător al vechilor meșteșuguri pădurenești

Profesorul devean Mircea Lac, acum aproape octogenar, a primit aceeași distincție în anul 2018, pentru stădaniile depuse timp de mai multe decenii în slujba păstrării și promovării artei și meșteșugurilor străvechi, pe care le-a învățat, la rândul său, de la vestiți meșteri populari din Țara Zarandului.

În prezent, este singurul care mai cunoaște meșteșugurile milenare pădurenești ale legării lemnului în cositor, ale confecționării tiparelor de piatră pentru turnat „zimții de balț”, cataramele și pandantivele din cositor, cât și confecționarea podoabelor ce înnobilează costumul pădurenesc al femeilor, precum lanțurile cu ciorcoloț, lanțuri în scărică, lanțuri cu chei și inele, lanțuri șerpești, balț cingătoare și balț pe chici”. De asemenea, este singurul meșter care mai confecționează, după tehnici originale și cu materiale autentice, celebrele obiecte ceremoniale ale nunții pădurenești, „șocanul de nuntă” și „bâtul de nănașă” și alte obiecte casnice ale căror ornamente simbolice sunt legate de străvechi tradiții, dar a reușit să transmită măcar o parte din tehnicile tradiționale unor tineri care doresc ca acestea să nu piară.

Cel mai valoros rapsod popular din Ținutul Pădurenilor

Cosana Vinca din satul hunedorean Cerișor, rapsod de cântece populare vechi este „Tezaur Uman Viu” din 2021,  fiind considerată de cunoscători cel mai valoros rapsod popular al ținutului, care, de-a lungul întregii vieți, a păstrat și a transmis mai departe cântecul tradițional pădurenesc.

A învățat o mare parte din cântecele pe care le cunoaște, inclusiv cele ritualice, în casa părintească, de la femeile adunate la șezătoare și de la tatăl ei, cantor la biserică, și, de-a lungul anilor, a învățat, la rândul ei, alți interpreți de folclor. Repertoriul muzical al nanei Cosana a intrat în atenția mai multor cercetători, acesta fiind înregistrat pentru arhivele naționale de folclor. La cei 90 de ani trecuți, ea mai știe o mulțime de povești despre viața și obiceiurile de altădată ale pădurenilor, fiind o sursă neprețuită pentru reconstituirea unei valoroase culturi populare.

Singurul meșter olar din Obârșia

Olarul Petru Borza din satul hunedorean Obârșa, comuna Tomești, este al patrulea hunedorean care a primit distincția „Tezaur Uman Viu” în anul 2022. E trecut de 90 de ani și vreme de șapte decenii s-a îndeletnicit cu meșteșugul olăritului, pe care l-a învățat din moși strămoși, fiind unul din puținii olari care au mai rămas în județul Hunedoara. Ceramica din acest centru de olari cu tradiție în Țara Zarandului se distinge prin tehnica de modelare a vaselor de pământ, de culoare roșie, smălțuite sau nu, și împodobite cu motive geometrice simple și brâu de inspirație dacică. Odinioară, meșterii olari aduceau lutul cu căruța, de la câțiva kilometri,  îl pregăteau și îl transformau în vase de diferite forme, iar apoi colindau țara și dădeau oalele la schimb pe alte produse de care aveau nevoie în gospodărie.În ultimii ani a mai participat la târguri și expoziții organizate de muzee cu oalele lucrate în micul său atelier din sat, care încă mai au căutare.

Ultimul meșter din „satul fluierarilor”

Pe vremuri, în satul Dumbrava de Sus din Țara Zarandului, care aparține de comuna Ribița, prelucrarea lemnului era unul din meșteșugurile cele mai răspândite. Localnicii meștereau ciubere, butoaie, buți, dar așezarea era supranumită „satul fluierarilor”, căci zeci de meșteri lucrau cu migală lemnul pentru a-l face să cânte, pentru moții din întregul ținut. Chiar de la Avram Iancu s-a păstrat un fluier de cireș din așezarea meșterilor de fluiere.

Astăzi, Petru Mateș este ultimul meșter fluierar din satul zărăndean, astăzi părăsit de cei mai mulți locuitori. A moștenit meșteșugul și uneltele – sfredele și cuțite – de la tatăl său, mai lucrează cruci și stâlpișori pe care încrustează simboluri ancestrale, dar fluierele lucrate în lemn de alun, cireș, prun sau sânger, sunt cele care l-au făcut cunoscut în tot ținutul, căci nu e la îndemâna oricui să dea glas lemnului. În primăvara acestui an, Petru Mateș, acum trecut de 70 de ani, a primit titlul onorific de „Tezaur Uman Viu”, dar de la stat primește doar un ajutor social.

Surse foto: replicahd.ro, apuseni.info, servuspress.ro, vatra-mcp.ro