Organizatorul cunoscutului Festival de Jazz de la Gărâna, Marius Giura s-a arătat dezamăgit de ce s-a întâmplat per total la Timişoara în anul Capitalei Europene a Culturii.
„Aş spune că putea fi mult mai bine, dar războiul ăsta inexplicabil pentru un oraş ca Timişoara, între cele două palate, ca să nu le numesc cele două partide, a scăzut enorm din posibilitatea şi capabilităţile oraşului, de a face un eveniment cu totul special. Toţi am văzut deschiderile altor capitale culturale, închiderile, de la celelalte două oraşe care au fost oraşe capitale culturale. Cu toţii putem face aprecieri legate de calitatea de acolo şi calitatea de aici. La lineup-ul pe care l-am prezentat la lansare şi lineup-ul pe care l-am prezentat la închidere. Dacă închiderea a fost mai bună, s-o numesc aşa, evenimentul de lansare, în ce mă priveşte, a fost un eşec total”, a spus Marius Giura la PRESSALERT LIVE.
„La deschidere a fost prezent un grup timişorean. Un grup important, dar Capitala Culturală a durat un an de zile. Într-un an de zile au fost foarte multe evenimente, dar scena locală nu a fost prezentă pe măsura aşteptărilor multora dintre cei care se pricep. Nu-mi explic, dar nu vreau să fac referire la Phoenix, pentru că dă bine acum după ce a murit Nicu. Dar Phoenix-ul nu putea absenta …Pur şi simplu a fost o idee de concept. Cei care s-au ocupat de evenimentele artistice ale Capitalei sunt de două categorii: cei de la Primărie şi cei de la Consiliul Judeţean. Cei de la CJT, deşi lucrurile erau lămurite cu mulţi ani înainte, au reuşit să aibă câteva evenimente cu totul speciale. Au avut Expoziţia Brâncuşi, au avut Expoziţia Brauner, au mai avut câteva expoziţii importante la Muzeul de Artă. Au avut Festivalul Flight şi au mai avut câteva, CODRU, se pare că tot de CJT a fost susţinut. În schimb, în partea cealaltă a fost o echipă de la Sibiu, care s-a ocupat de selecţia artiştilor şi ei au decis tot. Acum, cei de la Sibiu erau destul de tineri, deşi doamna care s-a ocupat de selecţie e şi directoarea unui festival foarte important de rock din Sibiu… E greu de spus, dar Timişoara avea la nivelul anului trecut şi disponibilitatea financiară de a susţine un mare nume, gigant, un tip wow, să nu uităm, anul trecut a fost Waters la Budapesta. Waters e la o vârstă în care nu mai refuză pe nimeni. Bineînţeles, preţul e preţ, dar e Waters! … Am mai spus şi poate mă repet, e vorba de aceste orgolii nemăsurate, care până la urmă estompează orice tendinţă de creştere a fenomenului în Timişoara. Orgoliile partidelor…”, a explicat Giura.
„Aceşti artişti, şi nu mă refer în special la cei de scenă, şi în special scena rock, că ei sunt mai mulţi şi unii dintre ei chiar foarte buni, ar trebui să treacă peste orice fel de orgoliu şi, în primul rând, să stabilească ei, că până la urmă de ei ţine, şi să solicite în mod expres chestia asta.
Să se desfiinţeze evenimentele gratuite! Deci un festival în care nu plăteşti o minimă intrare, aduce un deserviciu artei, incredibil. S-a ajuns în felul ăsta să omori sectorul privat de evenimente. Lumea nu vine că e mai bine să mergi la ceva gratis în piaţă. Şi evenimentele astea cu siguranţă mai valoroase decât cele de stat, ajung să se descurce greu şi să se piardă noţiunea de spectacol până la urmă. Eu fac festivalul ăsta de la Timişoara de 16 ani, doi ani n-am putut să-l ţin, pentru că exact cu două săptămâni înainte au venit legile astea, cu pandemia. În care s-a anulat orice eveniment. Dar 13 ani am făcut un festival în care la început spărgeam Sala Operei şi Filarmonica. Era lume. Acum, cu artişti de aceeaşi notorietate, dacă nu mai mare, nici eu, nici celălalt festival, al lui Johnny Bota, nu reuşim să strângem public să umplem aceste săli. Dar de fiecare dată când avem noi evenimentele, e vreo paranghelie, în cel puţin una din pieţe. În care lumea vine, poate să bea bere, poate să mănânce, poate să asculte ceva şi dacă-i place bine, dacă nu, nu a plătit şi pleacă acasă. Asta e una din cauze. Dar cea mai importantă este lipsa de educaţie. Până la urmă tot de partide ţine, că ei au fost la putere. Ei au schimbat sau nu legea învăţământului. Este incredibil. A fost o mare minciună în care am crezut foarte mulţi (n.r România educată). Până la urmă eu am nepoţi care sunt la şcoală şi ştiu ce e şcoala în momentul ăsta. Dar lucrurile nu au început acum. Prin 2008-2009″, a adăugat fondatorul Festivalului de Jazz de la Gărâna.
„…să schimbăm şcoala”
Marius Giura nu a fost convins de niciun candidat actual că îi merită votul: „Nu. Absolut niciunul. O să mă duc şi probabil va fi o decizie luată în urma unei deliberări de o noapte. Pentru că efectiv nu ai cu cine… Aşa facem din ’90 (n.r. alegem răul mai mic). În ’90, vorbesc cu nostalgie, dar faţă de ce este acum, acel FSN, erau academicieni. În Parlamentul ăla se regăseau profesori universitari, directori importanţi de firme din vremea lui Ceauşescu, care au avut valoare. Eu vă întreb acum, dacă e să calculăm sau să întrebăm de nişte dume din Parlament, nu cred că le ştie cineva. Nu ştiu ce speranţe are România, eu nu am speranţe. Am o vârstă şi din urmă nu prea vine nimic. Toţi avem o vârstă şi o experienţă. Am lucrat în presă atâţia ani. Am în spate o experienţă de management cultural, în care m-am lovit de 7 mii de uşi şi de 7 mii de persoane, care puteau semna o finanţare, aveau capabilitatea asta şi nu au făcut-o sau au făcut-o… Vorbind de şcoală, singura şansă ca-n următorii 10-15 ani să se schimbe ceva, e să schimbăm şcoala!”.
