Ultima mare sărbătoare religioasă a lunii noiembrie este închinată Ocrotitorului României, Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, pe data de 30 noiembrie. Sfântul Apostol Andrei a fost cel dintâi propovăduitor al Evangheliei în ținuturile de pe țărmul nord-vestic și apusean al Mării Negre și se bucură de o cinstire specială în România, fiind considerat Apostolul românilor, cel datorită căruia creștinismul românesc este considerat a fi de origine apostolică.
S-a născut în Betsaida, pe malul lacului Ghenizaret, în nordul Israelului, și după cum spune Sfânta Scriptură, era fratele lui Simon Petru. Amândoi erau pescari, împreună cu tatăl lor. Înainte de a deveni unul din cei 12 Apostoli ai lui Iisus Christos, a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, ascultând multă vreme predicile acestuia în pustiul Iordanului, cu îndemnuri la pocăință, și proorocind venirea lui Mesia. Alături de alți ucenici, a fost de față la botezul Domnului în Iordan, și după cum stă scris în Evanghelii. „Pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi frați, pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari, și le-a zis: «Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni». Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El”. L-a însoțit pe Mântuitor în drumurile sale și a fost de față la minuni pe care acesta le-a săvârșit. Evangheliile menționează prezența lui la înmulțirea pâinilor și după învierea lui Lazăr, când l-a înștiințat pe Iisus despre venirea unor greci cu prilejul sărbătoririi Paștelui iudaic, care voiau să-L vadă, a ascultat învățăturile Sale, a suferit alături de ceilalți apostoli când Iisus a fost prins, judecat și răstignit în chinuri și s-a bucurat de minunea Învierii acestuia, primind apoi porunca predicării Evangheliei la toate neamurile. Potrivit tradiției, Sfântul Apostol Andrei a predicat în Asia Mică și a ajuns apoi și pe țărmurile Pontului Euxin, în cetățile întemeiate de greci și în Scythia Minor, ținutul cuprins între mare și Dunăre locuit de geto-daci, traci și sciți, fiind primul propovăduitor al religiei creștine în rândul geto-dacilor.
Multe legende, obiceiuri și toponime din Dobrogea și din stânga Prutului, precum și peștera descoperită în Dobrogea în secolul trecut, care ar fi fost adăpostul Sfântului Andrei, devenind biserică și loc de pelerinaj, sunt socotite drept mărturii că Apostolul Andrei a propovăduit în aceste locuri și a adus taina sfântului botez.
A plecat apoi spre Bizanț, ajungând până la Patras, unde a fost martirizat prin răstignire pe o cruce în formă de X, care pricinuia cumplite chinuri. Crucea, unul din cele mai prețioase odoare sfinte ale bisericii ortodoxe, este astăzi păstrată alături de capul său în catedrala Sfântul Apostol Andrei din orașul Patras.
Chiar dacă nu se cunoaște anul martiriului, data prăznuirii patimilor sale a fost hotărâtă de biserică în 30 noiembrie, încă de la sfârșitul secolului al II-lea. Din anul 1997, ziua Sfântului Apostol Andrei este declarată în România sărbătoare bisericească națională.
