Astăzi Achim Nica ar fi împlinit 95 de ani. S-a ridicat să cânte în ceruri cu mai mulți ani în urmă, lăsând aici, în sufletele noastre, amintirea unui om de o rară calitate, modest, dar înzestrat cu puterea de a ne sădi în inimi lumină”, își amintește jurnalistul și scriitorul Vasile Bogdan, care dorește să aducă un omagiu celui supranumit „doinitorul Banatului” prin readucerea în atenția publicului a unui film realizat cu aproape două decenii în urmă, care poate fi urmărit pe canalul YouTube Vasile Bogdan regizor.
Achim Nica s-a născut în 20 ianuarie 1930, în așezarea cărășeană Obreja, într-o familie de „oameni simpli”, cum singur mărturisea. Deși a rămas orfan de mamă de copil, a primit o educație bună, și încă din primii ani de școală învățătorii i-au remarcat „darul cântatului” cu care s-a născut.
A lucrat și în uzină, dar cel mai bine se simțea la țară, unde viața își urma cursul ei ancestral și unde „doinea” inspirându-se din viața de zi cu zi și din îndeletnicirile localnicilor din „țara gugulanilor”. Primul contact cu scena l-a avut la amfiteatrul din Teiuș, unde a fost invitat de consăteanul și colegul său, cunoscutul coregraf Petru Pilu „Gugulanul”, reușind să ridice spectatorii în picioare, a ascultat, la rândul lui, și alți interpreți valoroși, și a fost remarcat de Nicolae Perescu, care l-a invitat să cânte alături de „Doina Banatului” din Caransebeș, orchestra pecare o conducea, cu care a făcut și primele înregistrări la Radio București. Cântecele lui Achim Nica, multe celebre, precum „La Obreja-ntr-o grădină”, născute dintr-o „putere supraomenească, un dar de la Dumnezeu” , spun povestea vieții lui, trăită în mijlocul naturii unde doinea, dar și în strana bisericii, unde simțea nevoia să cânte. S-a stins din viață în urmă cu 12 ani, la vârsta de 82 de ani, dar cântecele sale îl păstrează viu printre semenii săi.
