Odinioară, Timișoara era un oraș renumit pentru spațiile verzi acoperite cu gazon și pentru aranjamentele florale care i-au dat și supranumele de „oraș al florilor”. Astăzi, oazele de verdeață care înfrumusețau orașul dându-i o notă de eleganță în plus, au rămas o amintire a altor vremuri, căci grădinile franțuzești sau gazonul englezesc au devenit desuete. De mai mulți ani, locul numeroaselor zone acoperite cu iarba scurtă și deasă, mereu verde, s-au transformat în adevărate pășuni sau suprafețe acoperite cu pământ bătătorit, pe care au mai supraviețuit câteva smocuri de iarbă sălbăticită și alte buruieni.
O nouă modă lansată la nivelul Uniunii Europene, care e preocupată de încurajarea biodiversității în orașe pentru anul 2030 prin „soluții inovative în vederea înverzirii orașelor” pentru a proteja viețuitoarele care trăiesc în spațiile verzi, pentru a hrăni insectele care vor asigura hrana păsărilor și pentru a reduce emisiile de dioxid de carbon, unele orașe germane mergând până la a susține că mașinile de tuns iarba trebuie interzise, a fost o adevărată mană cerească pentru Timișoara, primarul Dominic Fritz grăbindu-se să revoluționeze amenajarea peisagistică a orașului.
Noile „aranjamente” în zonele verzi se obțin printr-o metodă mult mai simplă, care a primit numele de „cosite mozaicată”, și constă în cosirea ierbii care a supraviețuit gazonului de altădată în ronduri și parcuri doar pe o mică porțiune, lângă borduri, în rest fiind lăsată să crească în voie, astfel încât vegetația din oraș dobândește în fiecare zi un aspect tot mai sălbatic. Rezultatul e o extravagantă combinație de peisaj rural, cu iarba cosită lăsată să se transforme în fân și adunată apoi în mici căpițe, alături de grămăjoare de cioturi și frunze uscate cu adevărate lanuri de păpădii și alte floricele sălbatice, aidoma unor poienițe, iarbă înaltă, cu aspect de prerie, printre care au mai supraviețuit și câteva aranjamente florale specifice mediului urban.
O asemenea „biodiversitate” poate fi admirată, spre exemplu, de pe câteva scaune învechite și aproape putrede în parcul din spatele hotelului Continental, amenajat cu mari eforturi în urmă cu câțiva ani, în jurul Catedralei Ortodoxe, pe malul Begăi și în multe alte locuri, asta până când locuitorii nu vor fi alungați de insectele și căpușele care vor invada acest paradis de verdeață ori de șoarecii și șobolanii care vor găsi în iarba înaltă și în căpițele de fân locuri ideale pentru cuiburile lor. Scăpată de întreținerea spațiilor verzi, primăria va putea înlocui tot mai mult vegetația consacrată a orașelor cu gazon, ghivece cu flori și copaci din plastic și va putea renunța și la dezinsecție, căci prin biodiversitatea instaurată în și suprimarea intervenției inoportune a omului, lanțul trofic va fi repus în drepturile sale.
