Zimbrii, o specie de animale legată de veacuri de meleagurile românești, trăiesc pe continentul european de zeci de mii de ani, dar fiind un vânat prețios, cu timpul au devenit tot mai puțini, fiind amenințați cu dispariția.
Picturi rupestre și legende
Existența lor e atestată de picturile rupestre descoperite în peșteri, care sunt datate în paleolitic, semn al importanței acestor impresionante animale în viața oamenilor, care s-a păstrat și în epoca medievală. Pentru teritoriile românești, zimbrul, prezent în toate regiunile montane, a fost un animal simbolic și venerat, de care se leagă mai multe legende. Potrivit uneia dintre ele, Moldova a fost întemeiată când voievodul Dragoș se afla la vânătoare de zimbri, însoțit de cățeaua sa, Molda, iar pe stema acesteia a fost înfățișat un cap de bour, un animal asemănător cu zimbrul, dar mult mai mare.
O altă legendă vorbește de un duh transformat în bour care a furat-o pe Armina, frumoasa fiică a unui voievod, dar un păstor căruia îi era promisă fata l-a omorât cu o săgeată iar locul în care bourul a îngenuncheat și cei doi tineri s-au stabilit după căsătorie, a primit numele de Armeniș. Localnicii spun că locul în care a îngenuncheat bourul, numit Măgura Zimbrilor și aflat în apropierea comunei, se vede și astăzi și există un traseu marcat pe care se poate ajunge acolo.
Amenințați cu dispariția
Zimbrii trăiau în număr mare aproape pe întregul continent, dar în Europa de Vest zimbrii au dispărut încă din secolul al XI-lea, în Moldova prezența lor e semnalată până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea iar în Polonia, Lituania și Rusia au continuat să supraviețuiască până în primele decenii ale secolului trecut, fiind ocrotiți pentru a deveni trofee de vânătoare pentru regi și nobili.
În cele din urmă au dispărut, exterminați de braconieri, decimați în anii primului război mondial sau din cauza distrugerii habitatului natural în urma defrișărilor. Doar vreo 50 de zimbri au reușit să supraviețuiască în captivitate, în grădinile zoologice, până când a luat ființă o societate internațională pentru ocrotirea acestei specii și salvarea ei de la dispariție.
Zimbri aclimatizați în Munții Țarcu
În a doua jumătate a secolului trecut, zimbrii au început să fie reintroduși în sălbăticie în țări din Europa Centrală și Răsăriteană, unde numărul lor a ajuns la aproape 3.000 de exemplare. O pereche de zimbri a fost adusă și în rezervația de la Hațeg, care a adus pe lume mai mulți pui, iar în urmă cu câțiva ani a început și în România o repopulare a zonelor montane cu zimbrii care dispăruseră din peisajul carpatin de câteva secole.
Astăzi, peste 200 de exemplare trăiesc liber doar în Măgura Zimbrilor – una din cele două zone din România în care a început refacerea populației de zimbri – în sălbăticia pădurilor din Munții Țarcu, dar au fost populate și alte regiuni montane din țară, căci prezența lor este extrem de benefică pentru echilibrul ecosistemelor naturale, încurajând totodată ecoturismul. Zona din vecinătatea comunei cărășene Armeniș a fost aleasă pentru repopularea cu zimbri deoarece este considerată a fi una din cele mai favorabile din România prin condițiile naturale pe care le oferă pentru ca această specie să poată să trăiască și să se înmulțească în natură.
Zimbrii aclimatizați în pădurile Munților Țarcu sunt monitorizați și s-au adaptat foarte bine condițiilor de aici, urmând ca alți 40 de zimbri să fie relocați pentru a crește diversitatea genetică, importantă pentru supraviețuirea speciei. Pentru amatorii de drumeții care vor să vadă zimbri în mediul lor natural există trasee special amenajate și se organizează excursii pentru ca uriașele mamifere să poată fi admirate în sălbăticie, în mediul lor natural, nu doar în rezervații și grădini zoologice.
