În orașul Bocșa se află un lăcaș mănăstiresc mai puțin cunoscut, mănăstirea Vasiova, care mai este cunocută și sub numele de Mănăstirea Sf. Ilie de la Izvor, deoarece, chiar la intrarea în mănăstire, se află un izvor despre care se spune că are puteri tămăduitoare.
Legende despre izvorul care vindecă de sărbătoarea Sfântului Proroc Ilie
Legenda spune că un miner, Alexe Perian, suferise un accident în mină în urma căruia și-a pierdut vederea și şi-a redobândit-o după ce s-a spălat pe ochi cu apa de izvor, chiar de sărbătoarea Sfântului Ilie. În semn de mulțumire, după anul 1850, împreună cu tatăl său, a zidit izvorul cu piatră iar urmașii săi au construit aici o capelă cu scene biblice și au pus o căniță pentru a-i ajuta pe pelerini să scoată apa de munte. Tradiția vorbește și de un moșneag care își pierduse vederea și a venit la izvor în ziua de 20 iulie a anului 1900, și-a făcut cruce și și-a spălat ochii. În scurt timp și-a recăpătat vederea, venind apoi în fiecare an pentru a-și spăla ochii cu apa de izvor și pentru a rosti o rugăciune de mulțumire.
De sărbătoarea Sfântului Ilie, au început să vină pentru a se închina, a bea din apa izvorului și a se spăla pe ochi, oameni de la mari depărtări, mulți credincioși suferinzi. Apa făcătoare de minuni l-a îndemnat pe părintele Macarie să aleagă acest loc pentru zidirea unei mănăstiri, ridicând aici o cruce de piatră cu inscripția „Înțelepciunea, nădejdea, dragostea și credința”, pentru a însemna locul viitorului lăcaș.
Povestea zidirii mănăstirii Vasiova
Istoria mănăstirii începe în anul 1897, când un credincios din Reșița, Nicolae Drăgilă, a donat o parte din averea sa mănăstirii Călugăra de lângă Ciclova Montană, pentru înființarea unui institut destinat educației fetelor, dar și pentru ridicarea unei mănăstiri pe valea Gladinova. Nicolae Drăgilă s-a stins din viață în 1902 dar dorința sa a fost continuată de ieromonahul Macarie Gușcă din Câlnic, care, după ce fusese să se închine la locurile sfinte din Ierusalim, a intrat în obștea mănăstirii Călugăra, iar apoi la mănăstirea Sinaia, unde a fost tuns monah. S-a reîntors în locurile natale în 1903 unde i s-a încredințat zidirea mănăstirii Vasiova.
Piatra de temelie a acesteia a fost pusă în 1905, într-o zonă împădurită de la poalele unui deal, în apropierea capelei ridicate lângă izvor, care se află la intrarea în incinta mănăstirii. Cu toate că a fost ridicată în doar trei luni, biserica mănăstirii a fost sfințită abia după doi ani, în 19 iulie 1907, primind hramul Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, care urma să fie sărbătorit în ziua următoare. Ieromonahul Macarie Gușcă și-a petrecut la mănăstirea pe care a ctitorit-o tot restul vieții, până în 1947, când a trecut la cele veșnice.
Păstrător al credinței la mănăstirile închise de comuniști
Biserica este zidită în stil bizantin, în formă de cruce, și are două turle gemene, de formă pătrată, înălțate deasupra pridvorului, fiind luminate fiecare de câte patru ferestre terminate cu arcade. Meșteri aduși din Neamț au sculptat iconostasul, în lemn de stejar, ornamentându-l în filigran cu motive specific ortodoxe, precum vița-de-vie, struguri sau floarea-soarelui, iar în 1947, acesta a fost pictat de pictorul Ștefan Ionescu. Între 1933 și 1938 stareța mănăstirii a început și construirea unei clădiri pentru chiliile maicilor și atelierele de țesătorie. Așezământul monahal a căzut victima prigoanei comuniste și a fost desființat printr-un decret din 1959, averea sa a fost preluată de stat iar încăperile clădirii zidite în anii interbelici au fost transformate în sanatoriu TBC iar apoi în școală ajutătoare. Doar câteva călugărițe au rămas într-o clădire destinată găzduirii pelerinilor și au continuat să îngrijească biserica.
Trimis în Banat în 1942 ca preot misionar în Banat, părintele Calistrat, care a întemeiat mănăstirea Timișeni, s-a îngrijit, până la sfârșitul vieții, și de credincioșii de la mănăstirile Săraca, Partoș și Vasiova, chiar și în anii în care acestea au fost interzise de regimul comunist. Se spune că pentru smerenia și blândețea sa, părintele Calistrat a primit de la Dumnezeu darul vindecării și al izgonirii duhurilor necurate dintre oameni. În acest an, de sărbătoarea Tăierii capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, părintele Calistrat a fost canonizat la mănăstirea Șag-Timișeni, pe care ctitorit-o și care are hramul „Tăierea capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul”.
Rânduieli vechi păstrate după reluarea vieții monahale
Viața monahală a fost reluată la mănăstirea Vasiova abia în 1990, prin grija unui grup de măicuțe care îngrijesc și astăzi mănăstirea și lucrează în atelierele de pictură de icoane, croitorie şi broderie, ocupându-se, deopotrivă, cu grădinăritul și albinăritul. În prezent este în curs de amenajare o bibiliotecă și un muzeu mănăstiresc, mănăstirea deținând o valoroasă colecție de cărți bisericești vechi.
La mânăstire se păstrează de mai bine de un veac vechea rânduială a slujbei de utrenie care se ţine imediat după miezul nopţii, căci după spunsele maicilor, „tradiţia sfinţeniei spune că rugăciunea de noapte este rugăciunea de aur, cea mai puternică. Prin credinţă şi rugăciune, lumea grijilor se poate transforma în aură îngerească.” Frumuseţea duhovnicească a slujbelor, corul măicuţelor şi ospitalitatea lor îi fac pe credincioşi să calce nu odată pragul mănăstirii. Pelerinii care vizitează mănăstirea și doresc să se reculeagă pot fi găzduiți aici timp de trei zile, după tradiția mănăstirească.
