Istoria orașului Arad are, pe lângă numeroase momente însemnate, și o remarcabilă tradiție a învățământului, cu un rol imprtant în Crișana și Banat.
Clădirile monumentale construite în secolul al XIX-lea, care și-au păstrat destinația de școli, sunt și astăzi o mărturie a modului în care era prețuit învățământul. Impozantele imobile și poveștile lor sunt, totodată, de un considerabil interes turistic pentru vizitatorii orașului.
Preparandia, prima școală pedagogică românească din Crișana și Banat
În 1812, din ordinul împăratului austriac Francisc I, se înființa în cel mai vechi cartier al orașului, Preparandia, prima școală pedagogică românească din Crișana și Banat. Clădirea, construită la începutul secolului al XIX-lea, a fost pusă la dispoziția școlii de către primarul orașului, Arsici Sava și și-a deschis porțile în ziua de 3 noiembrie. Tot aici s-a deschis seminarul teologic ortodox, al cărui prim director a fost Dimitrie Ţichindeal, cărturar născut la Becicherecu Mic, militant pentru emanciparea românilor.
Printre dascălii primei școli normale care au pregătit numeroase generații de învățători a căror menire era luminarea românilor, s-au numărat cei mai de seamă intelectuali români ai vremii: profesorul de formație iluministă Alexandru Gavra, Vincenţiu Babeş, unul din membrii fondatori ai Academiei Române, pedagogul și scriitorul cărășean Constantin Diaconovici Loga, filologul Atanasie Şandor, dascălii Teodor Ceontea și Petre Pipoş, sau Traian Mager, autorul monografiei zonei Hălmagiului. Clădirea a fost declarată monument istoric și a fost renovată pentru a deveni un muzeu dedicat primei școli pedagogice românești. Continuatorul Preparandiei arădene a fost actualul liceu pedagogic „Dimitrie Țichindeal”, aflat pe bulevardul Dragalina, o clădire cu două etaje, în stil eclectic, construită în anul 1895 și renumită pentru profesorii de seamă pe care i-a avut – distinși pedagogi și oameni de cultură.
Prima școală neologică evreiască din Transilvania și documentul din zid
Sub îndrumarea rabinului Aaron Chorin, un om de o vastă cultură, considerat un reformator al ritualului și tradiției evreiești, în 1832 s-a înființat la Arad prima școală neologică evreiască pentru băieți din Transilvania, căreia i s-au adăugat în 1855 și clase pentru fete.
Într-un perete a fost descoperit un document care, potrivit obiceiului vremii, consemnează toate etapele de construire a școlii de evreii arădeni, începând cu anul 1823, pentru ca tinerii să fie educați „după învățămintele trecutului în doctrinele religioase și în științele lumii, pentru a fi receptiv față de moralitate și buna-creștere…”. În clădirea de pe strada Paul Chinezul funcționează astăzi școala generală „Ștefan Cicio-Pop”.
Academia Teologică, un important lăcaș în cultura arădeană
Nu departe de Piața Catedralei Vechi se află fosta Academie Teologică – astăzi Facultatea de Teologie – o construcție în stil eclectic, cu elemente clasice și renascentiste, construită în anul 1885, pentru a găzdui seminarul și teologia ortodoxă, unificate în 1876, datorită căruia Aradul a devenit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, alături de celelalte școli presigioase, un important centru cultural.
Monumentala clădire cu două nivele a fost construită pe terenul pus la dispoziția bisericii de către baronul vienez Gheorghe de Sina, un susținător al culturii române și prin strădania lui Moise Nicoară. Clădirea se remarcă prin impozanta cupolă din partea centrală, frontispiciul pe care e trecut anul construcției și sala de festivități. În anii interbelici, seminarul s-a transformat în facultate de teologie de patru ani. În curtea școlii a fost ridicată și o frumoasă biserică de lemn, construcție caracteristică arhitecturii românești.
„Moise Nicoară”, primul liceu românesc de băieți din Arad
Pe bdul Dragalina se află și Colegiul Național „Moise Nicoară” (liceul „Ioan Slavici”), într-o clădire cu un etaj, construită între anii 1869-1872 în stil eclectic cu elemente renascentiste și neoclasice, după planul arhitectului budapestan József Diescher, astăzi un valoros monument istoric. Deasupra fațadei principale se înalță o figură alegorică – o femeie cu brațele deschise – simbolizând îndemnul la învățătură. Imobilul cu 78 de încăperi – săli de clasă, laboratoare, cabinete – are un hol cu trepte din marmură şi o sală festivă cu o bogată ornamentaţie în stil baroc, de-a dreptul impresionante. Lăcașul de învățământ, construit parțial din fondurile fundației „Margareta Bibits”, văduva magnatului Iacob Bibits care și-a donat întreaga avere pentru sprijinirea învăţământului arădean, era gimnaziu superior regal și şi-a deschis porţile în 1873, în prezența lui Trefort Ágoston, la vremea respectivă ministru al religiei și educației.
În 1919, liceul s-a numit „Moise Nicoară”, devenind primul liceu românesc de băieți din Arad. Printre profesorii de seamă ai şcolii s-au numărat istoricul academician Márki Sándor, autorul unei monografii a comitatului Arad și a orașului liber regesc Arad, episcopul Iosif Goldiş, unchiul lui Vasile Goldiș, poetul Al.T. Stamatiad, eminentul profesor de matematică și fizică Ascaniu Crişan, cunoscutul pictor Iulian Toader și mulți alți profesori excelent pregătiți și cu har pedagogic, care au păstrat prestigiul liceului în vremurile de astăzi. Pe băncile acestui liceu au învățat mulți din cei care aveau să devină intelectuali de seamă ai Aradului și nu numai, personalități marcante ale științei și culturii românești. În parcul din faţa şcolii au fost dezvelite busturile eminentului pedagog Moise Nicoară (1785-1862) şi prozatorului român Ioan Slavici (1848-1925), fost elev al şcolii.
„Ghiba Birta”, școala superioară de fete
Colegiul Național „Ghiba Birta”, aflat tot pe bdul Dragalina, peste drum de Parcul Copiilor, a fost inițial o clădire ridicată pentru școala superioară de fete. Numele școlii a fost dat în amintirea Elenei Ghiba Birta, fiica unui preot, născută în 1801 la Békés și o mare protectoare a învățământului arădean.
În testamentul său, care cuprinde importante donații, una specială de 48.000 de florini a fost oferită pentru crearea unei fundații „Elena Ghiba Birta”, al cărei scop era acela de a asigura burse elevilor și studenților săraci, de religie ortodoxă, inclusiv pentru cei din Crișana, comitatele Békés sau Cenad, dornici să învețe. Clădirea liceului a fost construită în anul 1880 în stil eclectic, inițial având două nivele și fiind supraetajată mai târziu, cu respectarea liniei arhitectonice inițiale.
Școala normală de fete și gimnaziul de băieți
Pe actuala stradă Lucian Blaga se înființa, în anul 1909, școala normală de fete, o clădire monument istoric construită în stil Secession, care este astăzi Școala de aplicație a Colegiului Național „Dimitrie Țichindeal”. Clădirea are o intrare monumentală sprijinită de patru coloane cu un șir de arcade la parter, e mărginită de patru turnuri iar fațada este decorată cu mai multe basoreliefuri, având ca temă școala, și cu plăci de faianță, caracteristice acestui stil arhitectural. Deasupra intrării e menționat anul în care clădirea a fost terminată și numele viitorului pictor Mihály Munkácsy, pe atunci ucenic tâmplar în atelierul din curtea școlii.
Pe aceeași stradă se afla gimnaziul de băieți, pe locul fostului gimnaziu minorit, printre elevii săi numărându-se dramaturgul maghiar Csiky Gergely, scriitorul Ioan Slavici, sau viitorul om politic Vasile Goldiș. Clădirea a fost ridicată în stil neorenascentist, cu ferestre încadrate de pilaștri cu capiteluri în stil ionic și o cupolă impozantă în partea centrală.
A doua facultate de medicină veterinară și zootehnie din țară
Între anii 1948 și 1957, în clădirea fostului gimnaziu de băieți a funcționat cea de-a doua facultate de medicină veterinară din țară, după cea din București iar astăzi, în clădire funcționează Grupul Școlar de Industrie Alimentară.
O altă clădire reprezentativă a orașului, aflată pe strada A.D. Xenopol și construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, în stil eclectic, cu elemente ale stilului rococo vienez, a fost, între aceiași ani, sediul celei de-a doua facultăți de zootehnie din România, care avea ca bază didactică ferma Ceala.
Un învățământ comercial de tradiție
După școli mai vechi de învățământ comercial, care au existat la Arad încă de la jumătatea secolului al XIX-lea, în 1885 se deschidea o școală comercială, devenită Academie Comercială patru ani mai târziu.
În 1891 s-a inaugurat o aripă a noului sediu din Piața A.D. Xenopol, lângă Palatul Cultural, a doua aripă fiind finalizată în 1894. Clădirea este astăzi sediul Colegiului Economic Arad.
