Luca Dragu, timișoreanul cunoscut pentru activitatea sa ca frontman în trupa Allover, a susținut un concert la sfârșitul săptămânii trecute la Stage Pub, unde în fața unui public numeros și dedicat artistul a prezentat câteva compoziții interesante, care au beneficiat de aplauze sincere. Alături de el, pe scenă s-au aflat Gabriel Timar la bas, Raul Iuga la chitară, Lukas Kohl la pian, Luca Dumitru la tobe și Răzvan Georgesc la saxofon iar din meniul serii n-a lipsit primul single solo Luca Dragu, care poartă numele de Povestea Aia. Un moment special al recitalului a fost atunci când sunetistul Andrei Maxim a cântat la caval. După concert am realizat un mini – interviu cu Luca Dragu.
Care sunt artiștii care te inspiră? În afară de Tudor Chirilă și Vama?
Da, pot spune că Vama (Veche) și Tudor Chirilă sunt o inspirație. Fac o trimitere la ei în versurile Povestea Aia, deoarece sunt de părere că melodiile de dragoste în particular ale acestor formații au definit mai multe generații și un moment, dar și un trend în muzica românească. Le asociez cu drag termenii de “clișeu”, “siropos”, “romantic” și bun și mai puțin bun. Melodia este într-un fel un omagiu dar și o ironie la adresa compozițiilor de dragoste cu el și ea (Știi povestea aia cu un băiat și o fată?) care au fost scrise și reciclate și vor mai tot fi pentru totdeauna, și pe bună dreptate.
Altfel, artiști care mă inspiră – David Bowie este number one pentru mine. Alexandru Andrieș. Robin and the Backstabbers, om la lună. Bob Dylan, într-o așa măsură că poate deveni exasperant pentru apropiați….
Ce se mai întâmplă cu proiectul AllJazzIsOver?
Componența trupei de pe scenă a fost aceeași ca și cea care a însemnat pentru un scurt timp proiectul intitulat Alljazzisover. Apoi, din motive care seamană cu cele din cauza cărora Allover nu se poate numi o trupă activă (membri plecați în alte țări, implicați în multe proiecte, fie de muzică fie de altă natură), am decis să merg pe brandul numelui meu și le sunt recunoscător băieților pentru sprijinul acordat. Nu cred că vom mai investi în numele Alljazzisover, era oricum și acela la rândul lui o ramificație Allover inițial, deoarece o parte din membri erau disponibili, o parte nu… cu band-ul Allover în schimb nu excludem poate să facem din nou ceva împreună când ne vom nimeri în același loc, dar nu cred că este chiar acum în cărți. Avem niște înregistrări pe care ne dorim să le scoatem într-o formă sau alta cândva cât mai curând, altfel vor ajunge pe o compilație Lost Tapes în 10/20 de ani, vorbim și i le dăm lui Emil Biebel de la Viniloteca.
Cum ai simțit reacția publicului la Stage Pub? Care a fost piesa care a prins cel mai bine?
A fost o seară minunată. Îmi doream de când s-a deschis să cântăm acolo, e atmosferă constant. A fost o energie impecabilă, la cote înalte, chit că majoritatea publicului era la mese. M-am bucurat că s-a umplut locul, că am văzut fețe noi dar și mulți oameni dragi. Mi-e greu să aleg o piesă în particular. Trupa este de zile mari și Răzvan Georgesc cu saxofonul aduce o tentă proaspătă și melodiilor pe care le-am cântat de zeci de ori, dar niciodată adaptate ca și acum. Passengers in Life mi-a fost dor să o cânt și a fost și pentru mine o premieră să o ascult cu saxofon, nici nu am repetat-o, am cântat-o direct pe scenă, am experimentat cu emoția reală.
