Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid, contra umanității și crime de război, precum și pentru modificarea legii nr. 157/2018 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului a fost adoptată miercuri de Camera Deputaților, for decizional, în forma sa inițială, după ce sesizările de neconstituționalitate ale deputaților din opoziție dar și ale președintelui României au fost respinse de Curtea Constituțională. Președintele Nicușor Dan a cerut reexaminarea legii pentru a evita interpretările abuzive dar proiectul de lege a trecut cu 173 voturi pentru, 101 voturi împotrivă și șase abțineri, după ce proiectul de lege fusese adoptat și de Senat iar acum președintele e obligat să promulge legea, fără să se fi ținut cont de obiecțiile făcute.
Gest sfidător al deputatului Silviu Vexler
Proiectul de lege, redactat în termeni vagi dar cu sancțiuni mai drastice decât cele din legile anterioare, a fost inițiat de Silviu Vexler, deputatul care reprezintă comunitatea israelită în Parlamentul României. Acesta a susținut că este o lege pentru apărarea democrației și a comunității evreiești, deși în România există o toleranță desăvârșită pentru minoritatea ebraică, al cărei număr a scăzut de la câteva sute de mii în anii interbelici la mai puțin de 4.000 în prezent și nu au avut loc manifestări antisemite precum cele din alte țări care au susținut cauza palestiniană. Silviu Vexler își motivează proiectul folosind drept pretext o complicată epocă istorică, asemănătoare cu cea a multor țări europene, din care a reținut doar acțiunile antisemite. Deși a pretins că recunoaște opera unor oameni de cultură, îi stigmatizează pe considerentul de pură sorginte comunistă că „într-un mediu toxic au făcut greșeli” și a comis un gest incalificabil, distrugând un afiș pe care erau pozele a zece scriitori de seamă și oameni politici ai României din secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX.
Cu un gest de maxim dispreț, afișul cu pozele lui Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Mircea Eliade, Octavian Goga, B.P.
Hasdeu, Nicolae Iorga, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Paulescu, Ioan Slavici și A.D. Xenopol a fost rupt de la pupitrul parlamentului român de deputatul care se pretinde democrat și luptă împotriva extremismului, aducând o gravă jignire întregului popor român. Cei zece oameni de cultură, care se numără printre cele mai valoroase personalități ale românilor, au fost trimiși de Vexler la coșul de gunoi cu un sfidător dispreț, oferind o mostră de xenofobie pe care o condamnă în proiectul de lege. A fost susținut și de un deputat USR care, la rândul lui, a îndepărtat un afiș cu cele zece personalități, după ce conducerea useristă a Timișoarei a interzis două colinde pe versuri de Radu Gyr, deși, bunăoară, în Germania bunăoară, muzica lui Richard Wagner, un antisemit notoriu, nu a fost niciodată interzisă.
Modelul mongol
În anii ʹ70, un profesor povestea la un curs universitar surpriza pe care a avut-o cu ocazia unei vizite în Republica Populară Mongolă, când delegația din care a făcut parte a vizitat muzeul de istorie din Ulan Bator, unde a descoperit că erau prezentate doar piese din epocile străvechi, urmate de cele din epoca socialistă.
Întrebând de ce nu era ilustrată epoca lui Gingis-han și a celorlalți conducători mongoli, a aflat că societatea socialistă mongolă, liberă și democratică, nu e de acord cu politica expansionistă pe care au dus-o hanii și i-au eliminat din istoria lor, în cel mai pur mod stalinist.
O nouă epurare?
Prin votul lor și lipsa de reacție la atitudinea intolerabilă a lui Vexler, majoritatea parlamentară, care nu pregetă să vorbească de o Românie liberă și democratică, riscă să legitimeze nu numai ștergerea unei epoci istorice în care mulți au avut de suferit, ci și a numeroși oameni de seamă care au avut o contribuție fundamentală pentru istoria și cultura poporului român, care riscă acum să fie din nou cenzurați, printr-o nouă pfensivă împotriva identității naționale.
Conducerea Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” nu a putut fi contactată pentru a formula un punct de vedere cu privire la gestul reprobabil al deputatului israelit.
