Cucerirea unei părți a regatului dac de către romani s-a soldat, printre altele, cu distrugerea fostei capitale a acestuia, Sarmizegetusa Regia, și a cetăților fortificate care o apărau. Un nou oraș s-a întemeiat în Țara Hațegului, care a devenit capitala noii provincii Dacia romană și care purta atât numele vechii capitale cât și pe cel al împăratului care i-a înfrânt pe daci: Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Orașul întemeiat de împăratul Traian, fusese ridicat la rang de colonie și era centrul politic, economic, administrativ și religios al provinciei și chiar dacă astăzi se mai păstrează doar ruinele vechiului oraș, este unul din cele mai impresionante situri arheologice din România.
Ulpia Traiana Sarmizegetusa, un oraș tipic roman
Orașul, care ocupa o suprafață de peste 32 de hectare, a fost construit după tipicul orașelor romane. Cele două artere principale, cardo care străbătea orașul de la nord la sud și decumanus, de la est la vest, se intersectau în mijlocul acestuia. În centru se afla forumul, care ocupa în jur de 3.000 de metri pătrați și era locul în care locuitorii orașului se adunau pentru a dezbate, a cumpăra, a judeca sau a sărbători diferite evenimente. Forumul era înconjurat de portice şi era flancat de o „basilica” de unde se pătrundea în „curia”, în sediile duumvirilor şi aedililor. S-au păstrat fragmente arhitectonice impresionante şi alte elemente decorative, întărind presupunerea că forumul avea un caracter monumental. Locuințele descoperite aveau un grad ridicat de confort, fiind încălzite cu sistemul de „hypocaustum”, bazat pe circulaţia aerului cald sub pardoseală și beneficiind de apeducte și un sistem de canalizare, inclusiv pentru termele publice. Amfiteatrul, construcție nelipsită într-un oraș roman, avea o axă de 66 de metri și putea să cuprindă în jur de 5.000 de spectatori, iar peste zece temple fuseseră ridicate pentru mai multe divinități.
Noi lucrări de restaurare
La Ulpia Traiana Sarmizegetusa s-au finalizat în acest an noi și importante lucrări de restaurare și conservare a monumentului – unul din cele mai importante din patrimoniul cultural al României – care ilustrează mai bine forumul și basilica, dar și alte construcții ale orașului.
În punctul de intersecție al forumului – numit „locus gromae” – se afla o bază de marmură pe care trona un altar, simbol al ordinii urbane romane. Accesul în curtea forului se făcea printr-o poartă monumentală – un tetrapilum, adevărat arc de triumf dublu, ce purta inscripția de fondare a orașului.Curtea era complet placată cu marmură, iar statuile din bronz aurit și marmură ale împăraților străjuiau locul unde se luau marile decizii.
Clădirea dominantă a complexului era basilica, unde cetățenii își țineau discursurile, iar duumvirii – conducătorii orașului – judecau și conduceau viața publică. Sub tribunale se afla „carcera”, un mic arest preventiv, și „curia”, încăperea unde decurionii, legiuitorii orașului, dezbăteau treburile comunității. În camerele din subsol, numite „aeraria”, se păstrau tezaurele orașului iar în apropiere funcționau birourile magistraților, edilii și questorii. Pe lângă zona administrativă se găseau „tabernae”, micile magazine care aminteau că forul roman era, la origine, și un loc de comerț și socializare – un veritabil centru al vieții urbane romane.
