Comunitatea academică timișoreană marchează dispariția Augustei Anca, una dintre figurile care au modelat începuturile învățământului superior privat din România post‑decembristă. Fondatoare a Universității „Tibiscus”, Anca a fost un nume asociat timp de peste trei decenii cu inițiativa privată în educație, cu ambiția de a construi instituții alternative și cu un stil de conducere care a stârnit atât admirație, cât și controverse.
În 1991, într‑un context legislativ fluid și într‑o perioadă în care sectorul privat din educație abia prindea contur, Augusta Anca a pus bazele unei structuri universitare care avea să devină, câțiva ani mai târziu, Universitatea „Tibiscus”.
A fost o prezență constantă în viața instituției, implicată în decizii administrative, în definirea identității academice și în promovarea proiectelor educaționale.
Cariera ei a fost marcată și de conflicte interne, procese și dispute privind controlul asupra universității — episoade care au ținut ani la rând atenția publică și au influențat evoluția instituției. Chiar și în aceste perioade tensionate, Anca a rămas o voce puternică și un actor central în dezbaterile despre viitorul universității pe care a fondat‑o.
Pentru susținători, Augusta Anca a fost o pionieră a învățământului privat, o persoană cu inițiativă și determinare. Pentru critici, o figură controversată, greu de separat de disputele administrative care au marcat istoria recentă a universității. Indiferent de perspectivă, impactul ei asupra peisajului academic timișorean rămâne incontestabil.
Moștenirea ei se regăsește în generațiile de absolvenți care au trecut prin Universitatea „Tibiscus” și în rolul pe care instituția l‑a jucat în diversificarea ofertei educaționale din vestul țării.
Odihnească-se în pace!
