Prima zi a anului este și sărbătoarea Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, arhiepiscop al Cezareei și Capadociei în secolul al IV-lea. Este considerat unul din cei trei arhiepiscopi de seamă, alături de Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, Sfinții Trei Ierarhi fiind prăznuiți împreună în data de 30 ianuarie. Vasile cel Mare este considerat a fi unul din cei mai importanți părinți ai bisericii ortodoxeși unul din cei mai mari teologi creștini. Numele său, derivat din grecescul basileos, are înțelesul de rege sau împărat.
Născut în Pont în jurul anului 329, într-o familie creștină, a făcut studii temeinice în Cezareea, Constantinopol și Atena, dobândind vaste cunoștințe de filosofie, astronomie, geometrie, medicină și retorică. Apropiindu-se tot mai mult de biserică, a vizitat mai multe mănăstiri din Egipt, Siria, Palestina și Mesopotamia și a înfiiințat la rândul lui o mănăstire, iar scrierile sale din acei ani au pus bazele organizării vieții monahale și a regulilor acesteia, el fiind considerat cel care a pus temelia vieții mănăstirești orientale. Totodată, a avut o mare influență atât în rândul conducătorilor imperiului cât și al populației și clerului.
S-a împotrivit cu toate puterile ereziilor apărute în epocă, combătând mai ales arianismul. A fost ales episcop al Cezareei, fiind totodată mitropolit al Cappadociei și exarh al Pontului. Autoritatea sa se întindea pe o întinsă regiune, între Balcani, Marea Mediterană și Marea Egee până la Eufrat și a întreprins numeroase acte de milostenie, pentru a-i ajuta pe cei săraci. A trecut la cele veșnice în anul 379, iar marea popularitate de care se bucura a fost dovedită de numărul mare al celor prezenți la funeraliile sale.
Scrierile sale apără teza Trinității, combătând ereziile care negau existența Duhului Sfânt și abordează alte teme importante ale bisericii precum regulile monahale, despre judecata lui Dumnezeu sau religie. Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, care se citește de zece ori pe an, în primele cinci duminici ale Postului Mare, în joia și sâmbăta din Săptămâna Patimilor, în ajunul Crăciunului și Bobotezei, și Moliftele Sfântului Vasile cel Mare se numără printre cele mai importante scrieri ale sale. În 1777, patriarhul ecumenic Sofronie, împreună cu Sinodul de la Constantinopol, a hotărât să dăruiască Mitropolitului Țării Românești titlul onorific de locțiitor al scaunului Cezareei și Capadociei, pentru ajutorul oferit Patriarhiei Ecumenice aflată sub stăpânire otomană, iar după ce Biserica Ortodoxă Română a fost ridicată la rangul de Patriarhie, în urmă cu un veac, acest titlu a început să fie purtat de Patriarhul României, totodată mitropolit al Munteniei și Dobrogei.
