În antichitate au existat mai multe neînțelegeri între creștini pentru a stabili cine este cel mai mare teologi dintre cei trei ierarhi – Vasile cel mare, Grigorie Teologul sau Ioan Gură de Aur. Unii îl cinsteau mai mult pe Vasile cel Mare, alții înclinau spre Grigorie Teologul cunoscut și sub numele de Grigore de Nazianz – care i-ar fi întrecut pe toți prin înălțimea, frumusețea și cuviința cuvântărilor și scrierilor sale iar alții îl înălțau pe Ioan Gură de Aur, arhiepiscop al Constantinopolului, zicând că este mai omenească învățătura lui, îi îndreaptă pe toți și îi îndeamnă spre pocăință prin dulceața graiului său.
Cei trei episcopi din secolul al IV-lea care au avut o contribuție esențială la fundamentarea creștinismului timpuriu și sunt socotiți părinți ai bisericii au zile separate în care sunt prăznuiți – Vasile cel Mare pe 1 ianuarie, Grigorie Teologul pe 25 ianuarie și Ioan Gură de Aur pe 27 ianuarie – dar sunt sărbătoriți și împreună de creștinii ortodocși în ziua de 30 ianuarie, de sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi, fiind socotiți egali în fața lui Dumnezeu. Sărbătoarea a fot instituită în jurul anului 1100, de împăratul bizantin Alexie I Comnenul. Dacă biserica ortodoxă îi numește cei trei Mari Ierarhi, biserica romano-catolică îi consideră Sfinți Învățători Ecumenici și Doctori ai Bisericii, precum și patroni ai învățământului teologic.
Sfântul Vasile cel Mare, arhiepiscop de Cezareea, este cunoscut pentru organizarea vieții monahale și pentru scrierile sale teologice și liturgice, predicatorul Sfântul Grigorie Teologul a fost un apărător al dogmei trinității iar Sfântul Ioan Gură de Aur, arhiepiscop al Constantinopolului, era renumit pentru predicile sale pline de înțelepciune. Toți trei au apărat credința creștină împotriva ereziilor vremii, cu precădere cea ariană, aducându-și aportul la consolidarea bisericii, pe care au definit-o prin scrierile și învățăturile lor, evidențiind aspectele liturgice și importanța jertfei lui Iisus Hristos.
