Comuna Densuș din Țara Hațegului este cunoscută mai ales datorită bisericii „Sfântul Nicolae”, construită în secolul al XIII-lea, un fascinant lăcaș de cult, unic prin construcția și frumusețea sa, care a fost ridicat cu materiale provenite de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa și este un monument istoric de importanță națională.
Un conac vechi de peste trei secole
Tot în comuna Densuș se mai află însă un conac mai puțin cunoscut, dar cu o poveste interesantă, de peste trei secole, care, restaurat, își așteaptă acum vizitatorii. A fost construit pe ruinele unei „villa rustica” din Dacia Romană, o proprietate agricolă care aproviziona capitala provinciei, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, aflată în apropiere.
Conacul, construit în jurul anului 1700, apare pe harta iosefină din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, când comuna avea 86 de case și 670 de locuitori. Se spune că ar fi aparținut vestitei familii nobiliare Nopcsa, una din cele mai vechi din Transilvania, și nu era străin de legenda celui care a fost comite al Hunedoarei dar bănuit că ar fi fost vestitul tâlhar supranumit „Față Neagră”, precum și de Franz Nopcsa, un remarcabil paleontolog pasionat de urmele dinozaurilor din Țara Hațegului dar deopotrivă un aventurier excentric.
Proprietate a familiei Karaba
Conacul a fost incendiat și distrus în timpul răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan și după ce a fost abandonat o vreme, a fost cumpărat de familia nobiliară Karaba, care deținea proprietăți întinse în Țara Hațegului. Conacul a fost renovat și extins, lucrările fiind terminate în anul 1872, așa cum arată data inscripționată pe ușa podului. De-a lungul celor trei secole de existență, conacul a suferit mai multe modificări, unele descoperiri din timpul recentelor lucrări de restaurare, arătând că în momentul construirii, conacul avea altă înfățișare. În epocă, a devenit cunoscut grație invitaților de seamă la ospățurile bogate ale proprietarilor, oameni bogați și cu multe relații.
Și astăzi, locuitorii din zonă își mai amintesc că Rozi, fiica lui Arpad Karaba, era o artistă talentată, ale cărei compoziții s-au păstrat până astăzi. O legendă locală chiar spune că, o dată pe an, în aceeași zi, se mai aude sunetul pianului, astăzi dispărut. De altfel, actele casei și vechi partituri muzicale pentru pian care s-au păstrat, sunt un indiciu despre preocupările familiei. În curte se mai păstrează un vechi castan și un dud din plantațiile de odinioară, precum și aleea pietruită care ducea de la poartă la intrarea în conac.
Vechi detalii păstrate în conacul ajuns în paragină
Conacul avea camere înalte, podele de lemn, pereți cu picturi florale, ancadramente baroce în jurul ferestrelor și uși cu detalii sculptate. Doar tavanele au fost iremediabil deteriorate din cauza acoperișului cu țiglele căzute, care au permis infiltrarea apei. După venirea la putere a regimului comunist, familia Karaba a donat cea mai mare parte a averii, în schimbul încuviințării de a continua să locuiască într-o jumătate a conacului.
După dispariția ultimilor proprietari, conacul a fost în întregime preluat de stat și a devenit, pe rând, sediul mai multor instituții. A fost retrocedat în anii postdecembriști unei rude a familiei Karaba și a rămas într-o stare avansată de paragină până când un hunedorean plecat mulți ani din țară a dorit să cumpere, la reîntoarcerea acasă, o proprietate în Țara Hațegului și alegerea sa s-a oprit asupra conacului Karaba.
Hotel-boutique și centru cultural
Deși sufocat de vegetație și cu pereții clădirii crăpați, conacul mai păstra o bună parte din frumusețea sa de odinioară. Noul proprietar a început, treptat, lucrările de restaurare, care au durat doi ani și jumătate, căci s-a dorit respectarea arhitecturii inițiale, folosind aceleași materiale ca la construirea lui și recuperarea a cât mai multe elemente originale, pentru a păstra atmosfera de odinioară a conacului.
Vechea fațadă a fost restaurată, s-a păstrat modelul original de cornișă și ferestrele cu ancadrament baroc, iar curtea a fost regândită ca un mic parc dendrologic, cu diferiți arbori, arbuști și pomi fructiferi, în care se mai păstrează vechiul dud și castanul secular.
Conacul a devdenit un „hotel-boutique” cu un design interior de epocă dar și cu confortul actual, și se dorește a fi un centru cultural, cu muzică, activități pentru copii și diferite ateliere, oferind și posibilitatea de a vizita monumentele unice din Țara Hațegului și frumusețile naturale. Bucate specifice zonei sunt oferite chiar de un local aflat peste drum de conac. Vizitatorii pot avea parte de plimbări cu trăsura sau picnic-uri în locuri din care se poate vedea apusul peste Retezat și pot afla poveștile conacului într-un tur privat ghidat, pe baza unei programări prealabile, cu o tratație pe măsură.
