Consulatul General al Republicii Serbia din Timişoara a găzduit, astăzi, deschiderea festivă a „Zilelor Schimbării la Faţă a Sârbilor din România”, o manifestare literar-spirituală care a ajuns în acest an la a XXVI-a ediţie. Excelenţa Sa Vladan Tadić, consulul general al Serbiei la Timişoara, şi reprezentanta Direcţiei pentru diaspora şi sârbii din Regiune din cadrul Ministerului de Externe al Republicii Serbia au ţinut să sublinieze că acest eveniment devenit deja tradiţional, organizat de Uniunea Sârbilor din România, este cea mai importantă manifestare a scriitorilor din diaspora sârbă, care are o contribuţie însemnată la păstrarea limbii şi identităţii naţionale a etnicilor sârbi, şi reprezintă „lumina cuvântuli sârbesc în România”. P.S. Luchian, episcop sârb de Budapesta şi administrator de Timişoara, a evidenţiat latura sacră a acestor festivităţi, o sărbătoare dată de lumina veşnică a lui Iisus Christos care a pogorât în spiritul creator şi se regăseşte în cuvântul scris.
A fost prezentat laureatul celui mai important premiu literar al diasporei sârbe, „Marea Diplomă de Baziaş”, cunoscutul poet sârb Stevan Tontić, a cărui viaţă zbuciumată i-a marcat opera literară. După ce a trăit sângeroasele evenimente din Sarajevo în timpul războiului bosniac din anii ʹ90, s-a refugiat în Germania, unde au fost traduse mai multe cărţi ale sale. Un jurnal de Sarajevo a apărut într-o ediţie bilingvă, sârbă şi română. La întoarcere, după aproape zece ani, şi-a găsit locuinţa devastată şi s-a stabilit la Novi Sad. I s-au decernat numeroase premii literare şi este considerat cel mai important poet sârb în viaţă. „Cred că acest premiu nu e numai pentru reuşita artistică a operei mele poetice, ci şi pentru spiritualitatea care se regăseşte în ea. În cele mai grele situaţii, fără speranţă, în timpul războiului din Sarajevo, când mă aşteptam să mă ucidă oricine, era o suflare a speranţei şi luminii lui Christos, că voi rămâne în viaţă dacă-mi păstrez chipul curat, omenesc. Pentru mine arta a fost apariţia lui Christos în sufletul meu”, a mărturisit Stevan Tontić. El a adăugat că a avut norocul de a cunoaşte mai mulţi importanţi poeţi români, precum Nichita Stănescu, Marin Sorescu sau poetul Anghel Dumbrăveanu, care a trăit la Timişoara, pe care i-a făcut cunoscuţi în Serbia.
După o primă întâlnire care a avut loc la sediul Uniunii Sârbilor din România, vor urma şi alte seri literare în clisura Dunării şi pe malul stâng al Nerei, unde trăiesc numeroşi etnici sârbi, iar mâine, la mănăstirea Baziaş, va avea loc cel mai important moment al manifestării, înmânarea premiului, în prezenţa unor oaspeţi din mai multe ţări europene.
Evenimentul este un bun prilej pentru prezentarea antologiei „În aceeaşi oglindă” apărut la editura Brumar, un proiect comun al filialei timişorene a Uniunii Scriitorilor din România şi al Societăţii „Matica Srpska”, cea mai veche instituţie culturală a Serbiei, al cărei sediu se află la Novi Sad, la care au contribuit câte zece poeţi din cele două oraşe care, peste doi ani, vor fi capitale culturale europene.
Consilierii editoriali ai antologiei, Dragan Stanici şi Robert Şerban, au vorbit despre cercul poeţilor din cele două oraşe, despre colaborarea dintre ei, ca o dovadă a spiritului creator al poeţilor, care poate stabili punţi de legătură între oameni. „Este o carte despre pace, prietenie şi dragoste, o faptă culturală importantă” consideră poetul Robert Şerban. Evenimentul din aceste zile va fi urmat de turnee prin Banat şi Voivodina, la care vor participa scriitori din ambele ţări, şi vor fi prezentate încă două antologii, „Druga obala” (Celălalt mal) şi „Otkrivanje Srba u Rumuniji” (Descoperirea Sârbilor în România”), care vor să-i convingă pe cei care le citesc că lumea poate fi mai frumoasă şi mai bună.
Foto: Constantin Duma
