În cadrul proiectului „Obiecte de patrimoniu și povestea lor”, care aduc în fața celor interesați de istoria locală piese din colecțiile Muzeului Național al Banatului, secția de arheologie prezintă două cranii descoperite în situl arheologic de la Freidorf, care au fost deformate artificial și sunt atribuite gepizilor, migratori care, după ce i-au înfrânt pe temuții huni, au poposit o vreme și în aceste locuri, în secolele V-VI.
Deformarea craniană artificială, de neînțeles pentru contemporani, a fost practicată o vreme îndelungată, pe toate continentele, din preistorie până în zilele noastre, fiind evidențiată și la omul de Neanderthal, care a trăit în urmă cu 45.000 de ani, așa cum atestă descoperirea din peștera Shanidar din Irak.
Motivele acestei practici erau de natură socio-culturală, precum identificarea etnică, o poziție socială mai înaltă în comunitate, canoane de frumusețe sau pentru intimidarea în lupte, așa cum au făcut hunii, pentru a da războinicilor o înfățișare cât mai înfricoșătoare.
Această deformare a craniului se făcea începând de la vârsta de doar câteva zile după nașterea unui copil, când oasele craniene sunt moi și elastice, până la vârsta de trei-cinci ani, în funcție de scopul urmărit.
În Europa s-au făcut frecvent descoperiri în care deformarea craniană a fost făcută prin aplicarea unor comprese și bandaje pe cap, pentru a obține aplatizarea frunții sau dobândirea unei forme conice a capului cu ajutorul bandajelor.
În Europa, obiceiul a fost practicat de triburile sarmatice, gotice, hunice și gepide, influențând și alte populații în epoca migrațiilor, dar pe teritoriul României a fost practicat doar de migratori, fără a fi preluat de populația băștinașă, așa cum arată descoperirile făcute în situri arheologice sarmatice, hunice și gepide, dar și din perioada romano-bizantină și în cultura Dridu, cu o largă arie de răspândire în Evul Mediu timpuriu.
Primul din cele două cranii care atestă acestă practică, descoperit în situl arheologic din Freidorf în campania de săpături din 2006, este datat în secolul al V-lea și aparține unui copil de șase-șapte ani, iar cel de-al doilea, scos la lumina zilei în 2017, este al uni femei cu vârsta de 35-40 de ani, care a trăit în aceeași perioadă. Ambele cranii prezintă o deformare cu ajutorul bandajelor, pentru alungirea osului frontal și aplatizarea celui occipital.
