Cristian Rudic, despre Timişoara 2023: „A fost altfel decât m-am aşteptat”. Ce proiect al Operei Naţionale Române a fost respins de autorităţile locale (video)

Invitat la PRESSALERT LIVE, Cristian Rudic, managerul Operei Naţionale Române din Timişoara, a vorbit despre cum a resimţit anul Capitalei Culturale Europene, dar şi despre problemele legate de finanţarea instituţiei culturale de prestigiu pe care o reprezintă.

„A fost altfel decât m-am aşteptat, în sens bun, pentru că în jurul meu, eu am moştenit o situaţie, o instituţie. În primul rând cu toţii am trecut printr-o pandemie şi la capătul tunelului, când întrezăream luminiţa a mai venit un război şi noi, în ’21 am fi avut Capitala Culturală, s-a mutat în ’23. Am moştenit o situaţie şi oameni care, decidenţi culturali, nu actanţi, în acest nou limbaj de lemn. Actanţii culturali erau aceiaşi, dar decidenţii culturali erau alţii, era primar domnul Robu, era Simona Neumann, director executiv al Capitalei, era domnul Gârboni, directoru Filarmonicii, şi Opera nici măcar în bid book şi auspiciile erau foarte imprevizibile ca să rămânem eufemistici. S-a prezis soarta acestei Capitale, s-a prezis şi moartea operei de vreo 200 de ani încoace şi nu s-a întâmplat. Trebuie să recunosc, trăgând linie, că din punct de vedere vizual s-a dat un gol enorm, Muzeul de Artă, cu Brâncuşi şi Brauner. Felicitări celor care au reuşit să organizeze acel eveniment atât de precis şi să finanţeze acest demers. Şi felicitări domnului Ovidiu Andriş, care a reuşit în Capitala Culturală să aibă o stagiune mai bogată, cred că cea mai bogată de la înfiinţarea instituţiei, cu tot respectul pentru marea instituţie Filarmonica Banatul. Timişoara a fost între ele. Am avut un proiect comun cu Filarmonica Banatul, lucru care se întâmplă o dată în viaţă şi poate şi mai rar. Poate trebuie două-trei vieţi să se mai întâmple o dată această colaborare care a fost între trei instituţii, care a fost meritul Primăriei, şi uite aşa Opera a beneficiat, nu mă întrebaţi de ce, în 2022, prin luna octombrie, după pandemie, lumea n-a rupt porţile cum visam noi toţi, nici vorbă. A fost greu de umplut sălile. Cine spune altceva, ori minte, ori a avut mare noroc. În orice caz la noi nu a fost aşa. Din octombrie ’22 s-a cam umplut sala Operei iar de-a lungul anului 2023 s-a perindat lume pe la Timişoara. Cred şi în turism cultural. Se vorbesc mai multe limbi pe coridoare de atunci. Şi s-a schimbat publicul, s-a întinerit. Ceea ce pot să pun pe seama Capitalei Culturale. Da, am avut de beneficiat”, a declarat Cristian Rudic, la PRESSALERT LIVE.

Legat de faptul că un proiect important al Operei Naţionale Române din Timişoara nu a primit finanţare de la municipalitate, Rudic a precizat: „Vă spun foarte sincer, pe noi ne doare întotdeauna, sunt două festivaluri, Festivalul din Parcul Rozelor, zis în timp şi festival în aer liber, pentru că scena de acolo a fost deteriorată şi Festivalul Timişoara Muzicală. Ele ne-au fost finanţate de către instituţiile acestea două. Mai ales de Primărie, dar şi de CJT de două ori. Şi am depus un plan multianual în care, o iniţiativă altminteri fantastică, în care am depus, e adevărat, târziu, şi întotdeauna pe repede înainte proiectul. Poate alţii ştiu a le scrie mai frumos. Nu a fost scris urât, credeţi-mă că l-am avut în mână. Ne-am grăbit, a fost pe repede înainte şi a fost un proiect multianual de finanţare destul de frumoasă. Sigur că opera nu poate trăi doar din repertoriul ei. Eu mă laud prea des, laud instituţia prin faptul că putem acoperi distribuţii multe şi nu prea mai avem nevoie, de zisa nevoie, de invitaţi.

Întotdeauna e nevoie la operă de invitaţi, pentru că unul din alizeele care trec prin pânzele teatrului liric sunt invitaţii de top şi acei invitaţi de top, cu tot respectul, finanţările noastre care vin constant de la minister şi extern de la consiliu şi primărie, n-ar acoperi un Jonas Kaufmann probabil şi am avut îndrăzneala să visăm, poate nu Jonas Kaufmann, dar Freddie De Tommaso… la Ghiţă Petean. Nu mai ştiu exact, cred că ne-am lovit la vizibilitate internaţională, ceea ce mi se pare un nonsens. Ei sunt mai ales români care cântă la …Metropolitan, la Scala, vorbim de Ghiţă Petean… Nu vreau să jignesc instituţia, dar vreau să obţin punctaj mai mare data viitoare la aceste… şi noi facem tot posibilul să scriem mai bine, mai acurat, nu ştiu” .

„…desigur că am ţinut-o sub covor şi nu am dat drumul revoltei, că întotdeauna în secunda în care nu obţii ceva te simţi neîndreptăţit, aş menţiona ceva aici. Sigur că e frumos folclorul. Noi am studiat, cu maestrul Odrobot, cu Otilia Hedeşan, pe care o salut cu această ocazie şi care mi-a deschis ochii legat de ce înseamnă cu adevărat folclor şi ce înseamnă cu adevărat etnomuzicologia, ei bine el este foarte frumos la noi, suntem exponenţii unei arte urbane. Aerul de oraş este aerul care te face liber şi atunci întotdeauna încep să-mi argumentez cu bunul simţ, pe care sper că mi l-am păstrat, acest punct de vedere. Pentru că într-adevăr nu zic subiectiv, în Timişoara chiar toate drumurile duc la Operă. Şi nimic împotriva folclorului şi acestei festivalite de care e cuprins oraşul, două-trei evenimente deodată. Şi atunci vine aia cu: Las să se întâmple, că uite e plin peste tot. Da, dar hai să ne uităm şi peste asta şi să facem un calendar mai deşteptuţ, să nu ne furăm publicul unul altuia şi să nu auzim difuzoare, mai ales în difuzoarele unu altuia. Ei bine, sper să rămânem cu festivalul din Parcul Rozelor, să rămânem cu Festivalul Timişoara Muzicală, să vină vremuri bune chiar şi după alegeri din punct de vedere financiar şi material, în România există arta noastră, profesionistă, e bugetată şi îi bine să rămână aşa. Eu vin încă cu angoasele comunismului de autofinanţare a instituţiilor de artă şi aia n-a trecut. Foamea aia a durut şi vreau să nu se mai întâmple vreodată, apropo de finanţări din stânga şi din dreapta”, a mai spus Rudic.

Despre sponsorizări, managerul Operei Naţionale Române din Timişoara a conchis: „Din când în când da, în majoritatea cazurilor nu. Am sondat, am căutat, credeţi-mă. Ne-a ajutat foarte mult Clubul Rotary Cetate, în mod repetat, ne mai ajută Universitatea. Nu e vorba de sume mari. Dar în cazul cum a fost această premieră Văduva veselă, are un anumit buget estimativ, de obicei va fi nevoie decât la estimat, lucrurile se scumpesc pe parcurs… Dacă îl aduci pe Răzvan Mazilu îţi doreşti acel extra glamour care vine odată cu acest nume şi acel extra glamour a avut nevoie şi de nişte bijuterii pe scenă, al căror cost le-a preluat cu mare bunăvoinţă Rotary Cetate şi mulţumim încă o dată doamnei Amalia Matei şi încă o dată domnului Petre Ştefea, care întotdeauna a fost aproape de operă, şi cam atât. Mă uit cu oarecare învidie către colegii de la Bucureşti şi de la Iaşi, chiar şi de la Cluj, unde aceste lucruri se întâmplă de mai demult, au o oarecare tradiţie şi sper să învăţ şi eu ceva de la ei”.