Kariha Kahis Klaw este o tânără din Afganistan care a fost nevoită, în urmă cu opt ani, să înceapă o viață nouă, în România. Din cauza persecuțiilor, Kariha împreună cu mama și un frate au decis să-și părăsească țara de origine, astfel că au ajuns la Timișoara. Din păcate, deși au trecut opt ani de când locuiește aici, Kariha nu a primit cetățenia română, iar motivul este unul de-a dreptul absurd: la interviu, nu a știut cum se numește calul lui Ștefan cel Mare.
„Pe jumătate mă simt româncă” – așa își începe povestea tânăra din Afganistan, care a ajuns în România în anul 2007, țară în care spune că s-a integrat foarte ușor. „Totuși, nimic nu o să fie ca acasă. De opt ani, nu am mai luat legătura cu nimeni din Afganistan. Am venit în România pentru că am avut probleme în țara de origine și aici am început o viață nouă”, povestește cu tristețe Kariha.
Însă începutul în România nu a fost prea ușor. Tânăra refugiată din Afganistan a solicitat azil în România, iar după trei luni a primit statutul de refugiat. După doi ani petrecuți în România, Kariha s-a angajat pentru prima dată, ca muncitor necalificat într-o fabrică, pentru că nu știa să vorbească limba română. „Asociația Generația Tânără m-a ajutat foarte mult. Doamna Mariana Petersel, președintele asociației, m-a încurajat să fac un curs de calificare profesională în cosmetică pe care l-am terminat, astfel că mi-am schimbat locul de muncă, m-am angajat la un salon de cosmetică”, povestește tânăra refugiată din Afganistan.
Pentru că a terminat 12 clase în țara de origine, Kariha a luat decizia de a urma și o facultate, astfel că s-a înscris la Științe Economice la Timișoara, facultate pe care a terminat-o cu brio.
„Acum, sunt contabil la Asociația Generație Tânără.
În România am găsit oameni foarte prietenoși, niciodată nu m-am simțit ca o străină, ca un refugiat, am fost ajutată. Mă bucur că sunt în România și îmi doresc să fiu în continuare aici. România este a doua țară de origine, mă simt în Timișoara ca acasă”, explică Kariha Kahis Klaw.
Totuși, tânăra din Afganistan este nemulțumită de faptul că, deși lucrează de mai bine de cinci ani în România și ar fi avut dreptul să obțină cetățenia română, acest lucru nu s-a întâmplat. Kariha a depus o cerere de obținere a cetățeniei în anul 2012, dar nici după trei ani nu a primit-o. „Nu este foarte ușor să primești cetățenia. Pentru refugiați și emigranți nu se dă cetățenia română așa ușor. La examenul de cetățenie, la proba scrisă, una din întrebări suna așa: Cum se numește calul lui Ștefan cel Mare? Sau mai era o întrebare, „Ce putem să găsim la Dunăre?” Putem să găsim nisip, pești, păsări, putem să găsim multe, dar răspunsul corect era Delta Dunării. În final, nu am primit cetățenia română pentru că mi s-a spus că nu vorbesc limba română suficient de bine, ceea ce nu este adevărat”, spune Kariha Kahis Klaw.
Mariana Petersel, președintele Asociației Generație Tânără România, care acordă sprijin refugiaților locați temporar în România, consideră că „cetățenia română se dă foarte greu refugiaților și cred că legea ar trebui să fie mai permisivă, iar România să ia în brațe aceste persoane. Kariha are de opt ani statutul de refugiat și ne luptăm să aibă cetățenia română”. Kariha și-a spus povestea de viață ieri, la Centrul de Informare Europe Direct din Timișoara, unde a avut loc evenimentul „Povestea mea. Povestea unui refugiat” cu ocazia marcării Zilei Mondiale a Refugiatului.
