Centrul de Resurse Juridice şi filiala locală a asociaţiei Pro Democraţia au organizat, la Timișoara, o întâlnire având ca temă „Transparenţa bugetară şi implicarea cetăţenilor în monitorizarea şi evaluarea serviciilor publice”, studiul de caz pus în discuţie fiind cel al primăriei Timişoara.
Vadim Chiriac, reprezentantul CRJ, a arătat că studiile care s-au făcut în Timişoara, Cluj, Iaşi şi sectorul 6 din Bucureşti evidenţiază un mod de publicare al bugetelor locale de către primării, care este peste puterea de înţelegere a cetăţenilor nefamiliarizaţi cu probleme de buget-finanţe. CRJ a avut iniţiativa de a transpune datele colectate de experţi financiari într-un format mai prietenos, iar broşurile editate au fost distribuite cetăţenilor din oraşele respective. Principalele informaţii vizează sursa banilor colectaţi la bugetul local, felul în care aceştia s-au cheltuit, numărul de angajaţi ai primăriei la diferite compartimente, regii şi societăţi comerciale subordonate acesteia, cele mai importante contracte de achiziţii publice şi lista firmelor cu care primăria a încheiat cele mai mari contracte, studiul fiind făcut pentru anul 2014.
În comparaţie cu bugetele celorlalte primării analizate, Timişoara a avut venituri foarte mari din fonduri europene şi din impozite pe venit dar se află pe ultimul loc la capitolul investiţii şi conduce detaşat în ceea ce priveşte numărul contractelor de achiziţii directe. În urma acestor studii, intenţia CRJ este aceea de a adresa o petiţie către 280 de autorităţi publice locale din întreaga ţară, pentru a le cere să mărească transparenţa activităţii şi a procesului bugetar, să publice periodic programul de contabilitate al tuturor plăţilor efectuate şi un raport anual privind strategia de dezvoltare locală, execuţia bugetară şi dezbaterea publică pe marginea acesteia, grant-urile de implementare a proiectelor derulate şi anunţurile de angajare pentru posturile finanţate de la bugetul local.
O experienţă neplăcută cu direcţia de comunicare a primăriei Timişoara
Paul Pop, expertul care s-a ocupat de colectarea informaţiilor de la primăria Timişoara, a recunoscut că a avut parte de o experienţă neplăcută, din cauză că direcţia de comunicare i-a pus la dispoziţie informaţiile solicitate cu mare întârziere şi doar în urma unor solicitări repetate, la care, iniţial, n-a primit nici un răspuns. A constatat, de asemenea, că datele de pe site-ul instituţiei sunt insuficiente, au existat prea multe rectificări bugetare şi nu s-a reuşit corelarea dintre bugetul aprobat şi cel propus, dintre bugetele instituţiilor subordonate cu cele din bugetul general sau cu datele depuse la ANAF, diferenţele fiind considerabile.
Necorelări de date au fost identificate şi între cele furnizate de serviciul de achiziţii publice în raportul primarului cu privire la tipul procedurilor şi valoarea acestora şi alte site-uri care monitorizează acest capitol, existând multe suspiciuni în privinţa achiziţiilor directe.
Aparatul propriu al primăriei şi casa de cultură a municipiului nici nu au pus la dispoziţie informaţiile în formatul solicitat. Dezinteresul primăriei pentru această temă a fost demonstrat şi de lipsa vreunui reprezentant al instituţiei la dezbaterea de astăzi.
Priorităţi de investiţii la Timişoara
În paralel, clubul Timişoara al asociaţiei Pro Democraţia a evaluat priorităţile de investiţii din Timişoara pe baza unui chestionar care, chiar dacă nu s-a făcut pe un eşantion reprezentativ ca număr, poate oferi o imagine a problemelor care îi preocupă pe locuitorii oraşului. Este vorba de un studiu-pilot realizat cu studenţi voluntari, care poate fi reluat şi extins în viitor la o scară mai largă. Potrivit datelor centralizate de Cristian Bratu, în opinia celor chestionaţi, 40 % consideră că ar trebui finanţate într-o măsură mai mare spitalele şi şcolile, 13% anveloparea blocurilor şi 12% reabilitarea străzilor. Un procent de 68,7 % consideră calitatea transportului local de nivel mediu, acelaşi calificativ fiind dat de 46,5% din cei intervievaţi pentru calitatea lucrărilor de anvelopare a clădirilor, în timp ce 34,3% consideră că aceasta este scăzută sau foarte scăzută.
O surpriză a fost evaluarea calităţii spaţiilor verzi din oraş, considerată drept foarte ridicată de 59,6% dintre respondenţi şi ridicată de 35,4%. Calitatea infrastructurii din oraş este şi ea apreciată ca medie de 70,7% din cei chestionaţi. Doar 4% din cetăţenii care au răspuns la chestionar sunt foarte mulţumiţi de modul în care se comportă reprezentanţii primăriei în relaţia cu cetăţenii, 40% sunt mulţumiţi, 34% consideră că acesta este de nivel mediu iar 22% sunt nemulţumiţi şi foarte nemulţumiţi. Cei mai mulţi au declarat că gradul de cunoaştere al activităţii primăriei este mediu şi deţin principalele informaţii din mass-media şi Facebook, o sursă secundară de informaţii fiind pagina de internet a primăriei şi discuţiile cu alte persoane.
Au fost făcute şi sugestii cu privire la problemele prioritare ale oraşului. În ce priveşte infrastructura şi aspectul oraşului, principalele doleanţe sunt legate de locurile de parcare, reabilitarea infrastructurii şi exteriorul clădirilor, în probleme de ordine publică s-au menţionat hoţii de buzunare şi cei din tramvai dar şi controlorii neautorizaţi iar în privinţa problemelor de natură socială se doreşte acordarea unei atenţii mai mari copiilor, tinerilor şi bătrânilor. S-au făcut sugestii şi pentru guvernarea locală: o mai bună administrare a fondurilor alocate, să nu mai fure, schimbarea primarului şi o transparenţă totală şi reală a datelor prin postare pe internet.
Exces de birocraţie şi presiune politică
Participanţii la dezbatere – în cea mai mare parte reprezentanţi ai unor ONG-uri, au evidenţiat, la rîndul lor, excesul de birocraţie care se manifestă la nivelul administraţiei municipale din Timişoara, implicarea scăzută a consilierilor municipali a căror iniţiativă legislativă este sub 1%, întârzierea cu care aceştia primesc proiectele de hotărâre, multe chiar în ziua dezbaterilor, deşi urgenţa acestora nu e argumentată, presiunea politică exercitată asupra acestora dar şi procentul nesemnificativ al formelor de organizare ale societăţii civile care sunt mult prea elitiste în comparaţie cu nivelul de educaţie al cetăţenilor, aceasta fiind, pe de altă parte, o problemă socială şi culturală care nu poate fi rezolvată doar de organizaţiile neguvernamentale.
O concluzie certă este însă aceea că cea mai mare parte a populaţiei nu ştie care este destinaţia banilor de la buget.
