Cea de-a zecea ediţie a Festivalului Plai, desfăşurat ca în fiecare an la Muzeul Satului Bănăţean, s-a încheiat cu o veste mai puţin plăcută pentru melomanii adevăraţi: fondatorii evenimentului, Andreea Iager Tako și Norbert Tako au anunţat că se retrag din organizarea festivalului.
Vestea a fost comentată în fel şi chip de oamenii care îşi dau cu părerea vizavi de orice eveniment care se organizează în Timişoara. Din păcate, creatorii festivalului nu au oferit nicio explicaţie oficială pentru această decizie. Cu toate acestea, prin târg umblă vorba că „retragerea“ a fost cauzată de faptul că în ultima vreme au existat o serie de voci care au criticat acţiunile celor de la Plai. Dacă acesta a fost motivul, decizia este cât se poate de neinspirată. Şi asta pentru că trăim într-o societate unde răutatea e la ordinea zilei. Iar atunci când cineva te critică pentru faptul că ai făcut un eveniment, înseamnă că „exişti pe piaţă“. Şi dacă crezi cu adevărat în ceea ce oferi tu, mergi mai departe. Căci ăsta e mersul firesc al lucrurilor.
Desigur, de-a lungul anilor, ediţiile Plai au avut şi lucruri mai puţin reuşite. Continui să cred că decizia de a nu face publice numele artiştilor care au evoluat pe scena mare a Plai-ului în acest an nu a fost o strategie de marketing prea deşteaptă. Dar a fost decizia organizatorilor şi trebuie respectată. Dincolo de inevitabilele greşeli, echipa Plai a creat un eveniment important în România: un festival axat pe world-music, care a adus în ultimii ani nume cât se poate de interesante în oraşul nostru.
Din nefericire, odată cu trecerea anilor, publicul Plai-ului s-a schimbat.
Festivalul a avut un „boom“ deosebit în momentul când a concertat Patrice. Dacă până atunci publicul Plai-ului a fost unul de nişă, din acel moment la faţa locului au sosit şi cei care se delectează cu mainstream-ul. Nu e nimic rău în asta. Doar că, orice festival trebuie să crească „natural“. Fără urcuşuri sau coborâşuri prea abrupte.
Desigur, avem o mare problemă şi cu percepţia publicului. Mulţi nu reuşesc să facă diferenţe între diversele festivaluri. Plai nu s-a vrut a fi nicio clipă o concurenţă la Bestfest, Untold, Revolution sau oricare alt „fest“ cool, la modă. La fel cum există în ţările civilizate festivaluri mai mici dedicate muzicii reggae, muzicii punk sau mai ştiu eu ce altă „felie“ şi cei de la Plai au încercat să facă altceva. Mai bine sau mai rău, asta depinde de percepţia fiecăruia. Însă orice meloman adevărat trebuie să fie bucuros că în Timişoara se întâmplă şi altceva. Neesenţial dacă e sau nu pe gustul său.
Aştept cu viu interes ca festivalul Plai să continue într-o formă sau alta. Şi m-aş bucura, ca pe viitor să se facă la Timişoara şi festivaluri de folk, hip-hop sau surf-rock. Fiindcă, printre multe altele, asta înseamnă să fii meloman adevărat. Să fii open-minded şi să te bucuri de vraja muzicii. Iar atunci când nu înţelegi respectiva muzică, să îi laşi pe alţii să se bucure de ea. Din nefericire, Timişoara e plină de cei care sunt „anti“ ceva. Chibiţi profesionişti, care nu trebuiesc băgaţi în seamă…
ZV, in mare ai dreptate, dar cu cateva completari in opinia mea:
1. in societatea pluralista trebuie sa invatam sa ne asumam critica, pe drept sau nu. toate festivalurile romanesti sunt obsedate de imaginea imaculata – Electric Castle de ex fiind campionii cenzurii. primul eveniment in TM care si-a asumat criticile a fost Revolution, se gasesc si acum pe pagina lor de FB. asta poate pentru ca au experienta si nu sunt romani…;
2. PLAI au absorbit in cei 10 ani de activitate zeci, poate sute de mii de Euro din bugetul public local, bani publici platiti de cetatenii orasului in ultima instanta – asta justifica si necesitatea ca impactul evenimentului sa fie evaluat profesionist, dar nu in ultimul rand si opiniile ‘chibitilor’, cum ii numiti. cetatenii orasului au platit ca acest eveniment sa existe si prin urmare sunt indreptati sa aiba o opinie avizata sau nu. ca sa nu mai vorbim ca libertatea cuvantului e un drept fundamental, pe care presa ar trebui sa il apere cel mai cu sarg. sau acum nu mai sunteti Charlie?
3. in opinia mea, organizatorii Plai nu au dovedit suficienta abilitate, ca sa nu zic know-how in organizarea evenimentului. de ex festul „cool” la moda, pe numele sau Sziget, are de ani de zile o scena de world-music unde se intampla o mare parte din distractia de la Sziget, pentru ca acea scena este bine gandita. foarte rar am regasit atmosfera de acolo la Plai. asta probabil pentru ca Plai nu e un festival muzical, am inteles si asta – dar atunci de ce preturile de intrare sunt la nivelul unui festival muzical? pentru activitatile din timpul zilei? prea multi oameni au considerat insa ca nu se justifica…
4. furatul caciulii si pumnul in gura, n-o sa aduca titlul de Capitala Culturala nici in 2050…
ah, si inca ceva – sa finanteze Primaria in aceeasi masura si festivaluri de punk, rock, hiphop, folk, reggae si ce genuri or mai fi existand si atunci fiecare „chibit” o sa isi vada de felia lui.
pentru moment s-a dat impresia ca Plai e singurul proiect oficial al orasului, iar organizatorii sai salvatorii nostri culturali oficiali (ca tot gestioneaza diverse fonduri publice si pentru JazzTM si Ambasada). ori asa ceva nu trebuie sa fie real si nici nu mai poate exista. deci nu trebuie sa ne miram ca genereaza reactii.