Suntem un popor stricat. Cu codul genetic defect, cu sângele tulbure și creierul întors pe dos. După secole turcești, grecești sau austro-ungare, am avut parte de câteva decenii de împărăție a absurdului, deghizat în “egalitate pentru toți”, dar mai ales pentru așa-zisul om de rând. Egalitate, fraternitate, frate, soro, proletari fericiți mărșăluind cu cizme rusești pe sub geamurile tăcute ale românilor eliberați de averi și de neamuri periculoase, cu origini nesănătoase.
Evident, în această împărăție regele nu-și mai avea locul. După căderea acesteia însă, în ’89, am văzut cu toții că tânărul îmbătrânit în exil nu prea avea unde să revină. Regele Mihai, decretat persona non-grata de proaspetele autoritățile democrate cu rădăcini sănătoase în aparatul “roșu”. Persona non-grata, așteptată de milioane de oameni care simțeau o vină grea, îmbătrânită și ea, ca regele, dar acasă, zi de zi. Iar ceea ce ne-a transmis omul acesta venerabil, de la tribuna Parlamentului, ne-a arătat că politicienii care l-au ținut atâția ani departe de România aveau de ce să se teamă.
Întrebarea însă rămâne: are nevoie România de rege? Salvează monarhia România? În sentimentul generalizat de scârbire față de politrucii care nu se satură să se reinventeze, mulți ar spune că o monarhie constituțională ne-ar pune pe linia de plutire.
Sau măcar ne-ar reda demnitatea. Însă dacă poporul ar fi sincer cu el însuși și s-ar privi adânc în conștiință, ar vedea acolo adevărul gol-goluț: România nu mai este țară de rege.
Înrăită, prostită, cu sensibilitatea unui elefant într-un magazin de porțelanuri, România are cu siguranță guvernarea pe care o merită. Într-o simbioză perfectă, omul de rând și cel pe care-l trimite să-l reprezinte s-au format reciproc, sunt uniți prin lipsa reciprocă de încredere și prin dezamăgirea intrinsecă, iar această înțelegere pare a fi mai puternică decât speranța. Un rege nu poate fi încoronat în țara lui Gigi Becali, Adrian Năstase, Bahmuțeanu sau Vadim Tudor. Statele care și-au păstrat monarhii ne demonstrează că aceștia sunt astăzi simboluri ale respectului și ale unei moșteniri onorabile. Or, respectul în România este demodat, iar onoarea a rămas doar un cuvânt în DEX. Avem nevoie de rege? Nu știu. Știu doar că atâta timp cât România își va păstra imaginea provincialei ignorante, care scuipă semințe la un concert de Mozart, nu va fi vreodată Regatul Bunului Simț.
În contextul în care ne place să trăim în stilul comod și de prost-gust, întrebarea e: vrem oare acest Regat al Bunului Simț, alături de un conducător care să preia cârma și să ducă țara acolo unde trebuie?
Atata vreme a trecut de atunci si chiar nu înțeleg de ce acest popor nu dorește sa afle adevarul despre revolutia din 1989.Cât de naivi sint unii…a fost o lovitura de stat bine pusă la punct , cu crime, cu minciuni , cu manipulare care persista si astăzi . Pina nu vor fi pedepsiti cei ce au omorit oameni nevinovati nu vom fi niciodată un popor cu constiinta.Valori mai sint foarte putine in aceasta tara dar nu au loc de trubaduri de duzina si pseudostaruri .Asta înseamnă manipulare,asculti ce cânta ei si te uiti la ce vor ei. Nu mai avem nici o șansa sa ne mai revenim , ne au coplesit deja cei de genul kapatos,andra sau maruta, sa nu l uitam pe gadea si badea. Sau…..?
Bravo Sabina!
oare odata cu revenirea regelui se schimba tara?
Eu nu cred ca ”poporul”roman e unul stricat din cauza geneticii. E o capcana sa te compari cu ”legea puritatii” a unei natiuni. Romania e o ”ciorba” un amalgam de natii si influente, nimeni nu vede asta ca pe un lucru bun, tot timpul comparatia cu Germania nu face decat sa umbreasca adevaratele valori romanesti unice in lume. Prosti exista peste tot in lumea asta, de ce trebuie sa ne uitam la ei si nu la adevaratele elite. Personal am un mare castig de la ’89 incoa’ gandesc liber, am libertatea de a inchide TV ul daca acesta nu ma reprezinta, am libertatea de a ma exprima pa acest blog, libertatea de opinie. Ca orice lucru, in Romania, e apreciat numai dupa ce el dispare, sec. XX a fost unul tulburat de razboaie in care umanitatea a incercat sa scape de regi si regimuri opresive, a reusit pana la urma. Povestile cu printi si printese sunt de domeniul trecutului, asta nu inseamna ca putem sa batjocorim o casa regala, o fosta institutie care a servit bine la vremea ei tara asta, la trecut. Acestea nu-si mai au locul in ziua de azi, insa pot deservi ”onoarea” si institutile culturale ale tarii cu rol onorific nu si politic. Elite exista in tara asta, insa nu exista ochi sa le vada.
Ciorba este una dintre putinele putinele bucate culinare 100% romanesti, ”are de toate” si e preferata mea.