Nu-mi plac oamenii care au idei fixe, mai ales dacă sunt puține și le vin rar. Asta așa, ca principiu personal. Zilele trecute, mi-a fost dat să citesc un textuleț bazat pe o astfel de idee, și încă una ce pare desprinsă din ședințele de redacție ale ziarului “Tricolorul”. Citesc, așadar, alocuțiunea deputatului PSD Gheorghe Ciobanu, în general vameș, care ne spune, de la tribuna sa oficială, că astăzi a fi antiamerican înseamnă a fi antiromân.
Și mai citesc și argumentele pentru care avem un nou “tătuc”, un nou “popor eliberator”: baza de la Deveselu, cu scutul ei antirachetă, investițiile, și bineînțeles prezența companiilor Chevron și Exxo pe piața românească.
Dincolo de dezbaterea privind parteneriatul României cu Statele Unite și avantajele acestuia, ce m-a frapat spre amuzament în textul lui Ciobanu este tonul, atmosfera. Cuvântul, mic și slab. Argumentul, diluat și infantil. Domnul deputat ne dă lecții despre democrație dojenindu-ne pentru un exercițiu până la urmă democratic: dreptul de a nu fi de acord cu ceva și puterea de a avea o părere. Ei, uite că eu mă folosesc de acest drept și spun că cei care încă mai arborează mentalitatea esticului care are nevoie de un “big brother” ca să-și justifice existența trebuie să se gândească de două ori până să se dea dascăli într-ale bunelor practici. Știu, e greu să scapi de vechile apucături învățate de la politruci, dar am o veste pentru ei: americanii, ca “prieteni” nou achiziționați, nu se supără dacă oamenii mai au și păreri contradictorii. Că-s obișnuiți cu asta. Cu ce nu-s chiar așa obișnuiți însă este pupatul în fund gratis.
