Sincer să fiu mi-am propus să nu scriu nimic despre Crăciun. De ce? Pentru că străzile-s pustii şi doar gunoiele mânate de vânt le animă. Pentru că pentru prea mulţi colindele s-au pierdut în fluviul de manele. Pentru că spiritul Crăciunului îl mai regăseşti doar în câte-o stea chinezească agăţată într-un colţ de termopan. Pentru că bucuria unui zâmbet de fericire a rămas doar în privirea bătrânilor care ştiu bucuria de a merge în colindat.
Pentru că am devenit prea pustnici locuind în mijlocul unei lumi în continuă mişcare.
Pentru că am devenit prea pustnici locuind în mijlocul unei lumi în continuă mişcare.
Şi totuşi scriu. De ce? Pentru că bunul meu prieten Adrian Pîclişan mi-a trimis această fotografie
Pentru că , undeva, acolo. în inima fiecăruia dintre noi mai există ascunsă într-un ungher acea lumină. Pentru că dincolo de tăcere sunt lucrurile care nu mai trebuiesc rostite. Pentru că indiferent de dureri, avem puterea de a mai zâmbi, iubi, visa pentru ultima oară. Crăciun Fericit!
frumos gand