„Vă aliniaţi pe arme” , se aude în boxe. Grămadă de pensionari militari se transformă la secundă. 
Platoul din faţa Operei din Timişoara e, astăzi, unul de cazarmă. Apar plutoanele. După steaguri, primii sunt „tereştrii” – infanterişti, genişti, transmisionişti. Urmează aviatorii. Poliţiştii, pompierii şi jandarmii închid compania. Fiecare a venit cu propriile griji. „Când a venit poştaşul m-am trezit că din 2.800 lei cât trebuia să iau au venit 1250 lei. Nu mi s-a recalculat nimic. Că nu-mi găsesc vreo cinci ani de armată”, povesteşte un colonel. Un fost subofiţer îl crede norocos. Lui nu i-au găsit prin hârtii aproape un deceniu de muncă. Cu tricolorul pe braţ, militarii încremenesc când aud „Deşteaptă-te române”.
Unii salută, alţii se transformă-n statui cu pancartele în mâini. Ridurile adânci ca nişte tranşee spun povestea scrisă simplu pe-o pancartă „am servit patria”.
„Noi am jurat credinţă necondiţionată acestei ţări. Ce Cuza a creat, voi aţi anulat. Nu faceţi precum Stalin care a distrus adevăratele valori ale unui stat”, i se transmite de la microfon comandantului suprem Traian Băsescu. Răspunsul rezerviştilor vine-n rafale scurte – „Jos dictatoru’ „, „Infractorii”, „Jos Băsescu”, „Jos guvernul”, „Jos beţivanul”. Zăpada curge din cer peste creştetele cătanelor bătrâne. Nici unul nu rupe frontul. „Asta e parfum faţă de gerul pe care l-am luat prin misiuni. Cred guvernanţii că dacă am îmbătrânit, nu mai rezistăm?”, întreabă un fost infanterist. Nu mai aşteaptă răspunsul că face stânga-nprejur. Pleacă-n marş spre prefectură alături de ceilalţi 700 de camarazi. Nici nu se apropie de gardurile jandarmilor cu casca la centură. Mitraliază cu vorbe. Simple şi clare. „Jos guvernul”, „Jos PD-L” şi „Armata, poporul şi sfântu’ tricolorul”. Înainte să rupă rândurile, mai cântă o dată „Deşteaptă-te române”.
