Afară plouă. În buza autostrăzii Timişoara – Arad e viermuială. Ca să ajungi din centrul Timişoarei până acolo, la ieşirea din Giarmata, faci vreo 20 de minute. Muncitorii se chinuie să mai coafeze drumul până să vină premierul Boc. Pe asfalt e plin de semne de circulaţie care n-au mai apucat să fie montate. Sunt mascate cu câteva jaloane de cauciuc. Bate vântul din ce în ce mai tare. Bannerul cu Guvernul României rezistă. După ce e ancorat cu sârg de muncitori. Primii sosiţi – ministrul Transporturilor, Anca Boagiu, preşedintele Consiliului Judeţean Constantin Ostaficiuc şi ministrul Învăţământului, Daniel Funeriu, care înfruntă vântul la costum. Boagiu îşi pierde timpul cu un copil adus la momentul istoric, în timp ce Funeriu se trage-n poză cu muncitorii care au apucat să facă marcajele. Când apare Boc e panică. Lumea se îmbulzeşte în jurul lui. Primarii PD-L cu tricolor pe piept, aduşi de decor, rămân în urmă. Din mulţime se aude un strigăt disperat „să vină primarii”. Ajung să-şi salute şeful care se urcă repede-n Duster ca să verifice asfaltul cu paharul de apă pe bord.
Nu trebuie să-şi facă nici un fel de grijă.
Pe autostradă se circulă cu maxim 100 de kilometri la oră. Acolo unde nu se merge cu doar 60. Pe motiv că mai e de lucru. În realitate mai e mult de lucru. În afară de asfalt nu-i nimic gata. Gardul de pe margine e pe ici pe colo. De la Timişoara la Arad nu e nici gata nici o ieşire de pe autostradă. Singura variantă e să te bagi la risc prin zonele unde n-au mai ajuns parapeţii despărţitori. În loc de parcări şi benzinării – teren îndreptat cu lama buldozerului şi atât. În caz de urgenţe găseşti doar indicatoarele spre telefoanele SOS. Pe viitoarele pasaje de peste autostradă se lucrează. Unele n-au nici măcar balustrade. Cu toate acestea, premierul Emil Boc crapă de mândrie când ajunge la Arad că s-au terminat lucrările la timp şi se circulă. Anunţă victorios inaugurarea celor 32 de kilometri de autostradă noi. „Este încă o victorie a lui «da, se poate», împotriva negativismului” spune premierul. Declaraţia e făcută fix în locul unde pe centura-autostradă a Aradului se va circula pe doar două benzi. Pentru că pe celelalte două încă se lucrează. Şi după inaugurare. La întoarcerea spre Timişoara nu lipsesc surprizele. O rafală de vânt zboară un panou despărţitor în mijllocul drumului. La ieşirea de pe autostradă, un escavator lucrează. Să facă un canal pe unde să se scurgă apa de pe autostradă. Afară plouă.
Asa s-a intamplat si cu centura: au venit, au taiat panglica (mai bine isi taiau gatul) au plecat si in urma potopul, dar ne batem cu boltarul in piept ca avem centura si autostrada portocalie.
Este o bucata de autostrada facuta in stilul nostru inconfundabil , serpuita ca int-un parc de distractii, trasata cu pixul pe harta la ,,una mica ” intre alesii nostrii,
Planurile autostrazilor din vremea,,raposatului” mai exact anii 1970 sunt cu adevarat de actualitate pe langa ce ne prezinta acesti maestrii ai gafelor.
Concluzia este una singura: SUNTEM IN REGRES!!!