Starea sănătăţii lui Robu, subiectul principal la intâlnirea tinerilor cu „primarii” Timişoarei

Candidaţii la postul de primar al Timişoarei au oferit din nou un show de zile mari, astăzi, la dezbaterea iniţiată de Consiliul Local al Tinerilor din Timisoara şi intitulată“Forumul primarilor”, care a avut loc la Casa Adam Muller Guttenbrun.  Au răspuns prezent apelului  Claudiu Butuza – Alianţa Uniţi pentru Timişoara,  Ioan Gârboni – independent, Gheorghe Nodiţi – PD-L, Adrian Orza – Uniunea pentru Timiş, Ilie Bertea – PP-DD,  Grigore Trif – PRM şi Dan Diaconu  – reprezentant al lui Nicolae Robu –USL. Deşi întâlnirea a fost inţiată pentru ca tinerii să testeze piaţa ofertelor, adică a faciltăţilor pe care viitorul primar la va oferi,  discuţia s-a transformat într-un veritabil spectacol încă de la debut.  Vreme de un sfert de oră, candidaţii şi-au exprimat nemulţumirea vizavi de faptul că trebuie să discute cu un trimis al lui Robu.  Gârboni a cerut sentenţios să se voteze, pentru că „nu e corect să ni se spună că vine şi apoi să trimită un reprezenant”.   Nici bine nu a terminat de argumentat, că a fost apostrofat de unul din organizatori tânăr din sală.  „Nu e cazul să intrăm în politică. Să fim înainte de oameni politici oameni”.  Cu greu, organizatorii au trecut la prezentarea scopului dezbaterii . Un  nou eşec. În vreme ce un tânăr explica despre scopul discuției dintre organizatori şi candiaţii la postul de primar, un suporter PD-L i-o taie: „tocmai ai zis că vă propuneţi o discuţie între voi şi candidaţi. Pai tocmai asta nu se face!”. Ieşirea a fost cauzată, desigur, tot de absenţa lui Robu.

„Obstacolul”  Robu se depăşeşte temporar şi în scenă intră Ilie Bertea. „ Am venit singur, cu pieptul gol, din dragoste şi dreptate pentru popor”.  Pe tineri îi umflă râsul. Promite un inventar al problemelor şi o altfel de administraţie, în care, desigur, va asculta şi rezolva cu prioritate problemele tinerilor, „căci nouă ne-a cam trecut vremea”. Urmează Butuza care începe : “am o vârstă apropiată de a dumnevoastră”. În  sală elevii sunt între râs şi plâns când îi văd părul grizonat.  Pune rapid verdictul :  “e vorba de lipsă de organizare şi de experienţă”.  Şi ca toate să fie bune, vrea spaţii pentru activităţi ale elevilor, şi musai ca aceştia să se constituie în asociaţii.  Independentul Gârboni  face un amplu inventar al realizărilor sale.  Premii și disticții, fără număr.  În sală, elevii „încântaţi” de soluţii,  urmează sfatul lui Butuza şi se constituie, pentru moment,  în bisericuţe, unde povestesc în şoaptă şi râd.  Nici independentul nu le promite mare brânză, dar le explică despre importanța volunariatului.

Şi pentru că lipsa de interes devine palpalbilă, îşi aduce aminte că l-au supărat : „ trebuia să ne ridicăm,  să refuzăm discuţia cu dumneavoastră în momentul în care aţi schimbat regulile jocului”.  Pedelistul Nodiţi vrea universităţi perfomanate şi masă gratuită pentru elevi. Desigur, nu pierde ocazia de a critica universităţile din Timişoara, în speţă Politehnica,  unde Robu a fost rector vreme de opt ani. Le indică rapid calea : “să fiţi un grup, unul de ONG-uri. Aşa se obţine sprijinul”.  Urmează Diaconu, care îi apostrofează scurt : „discuţiile pe tema sănătăţii domnului Robu sunt maliţioase şi degradante!”.  Expune cu mare har proiectele care, desigur au în prim – plan tinerii, şi… transparenţa. În sală aceeşi atmosferă de plictis. Activitatea preferată,  butonatul de telefoane.  Viceprimarul Orza, uită şi el de ce a fost chemat şi începe : „starea de sănătate a unui candidat trebuie făcută publică!”  Când vine vorba despre proiecte pentru tineri, Orza explică cum că legislaţia este de vină. Prevede proiecte pe sport, cultură, educaţie, dar nu le împarte pe categorii de vârstă.  Grigore Trif îi trezește urgent din visare.  Şi el vrea învăţământ performant  şi diplome pe merit. Dar astea într-un context mai larg, privindu- pe tineri ca viitori adulți „ căci nu putem să vorbim despre crearea unui fond special pentru tineri, cum a promis Diaconu , că doar Robu nu ne vinde pielea ursului din pădure”.

Odată încheiată prezentarea ofertei, se trece la întrebările din sală. Locuri de joacă pntru copii, restructurarea reţelei şcolare, toate primesc răpunsuri xeroxate şi pozitive. Asta până când o tânără pasionată de dansuri întreabă : „dar concursuri de dans de ce nu organizaţi? Le facem numai noi între noi”. Orza explică : „an de an facem”. Tânăra nu se lasă. „De hip hop?” În sală lumea izbucneşte în râs, iar Orza admite că nu e în temă cu genul.  Gârboni însă, ştie cum stă treabă. „Aveam eu o sală în 700, acolo se făceau dansuri.  Și pentru că a lovit la punctul slab, tânăra e rapid interpelată de ţărănist şi de independent. „Aţi făcut cerere ?” Răspunsul negativ vine pe un ton cald şi timid. „Eh, păi dacă nu bateţi, cine să vă deschisă uşa?”, concluzionează Gâroni.  La fix 14.30 candidaţii şi participanţii sunt evacuaţi cu fineţe de organizatoare. „A expirat timpul. Pentru că ne-am chinuit să închiriem sala, câtă birocraţie am făcut, că noi tinerii nu avem nici măcar o sală unde să facem o dezbatere”.