Uitaţi de autorităţi şi rareori rememoraţi de tinerii care nu au mai prins regimul comunist, foştii deţinuţi politici se străduiesc să păstreze vie amintirea celui mai negru aspect al regimului comunist. Una dintre aceste iniţiative este refacerea monumentului dedicat celor care au fost împuşcaţi la Pădurea Verde.
Din cei aproape o mie de membri câţi a avut Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din Timiş la constituirea sa, în 1990, astăzi ea mai are doar 137 de supravieţuitori ai puşcăriilor comuniste. Indezirabilii regimului represiv impus de tancurile sovietice s-au bucurat de un oarecare respect în primii ani după prăbuşirea acestuia, unii dintre ei au fost cooptaţi în administraţia centrală şi locală, ba chiar în parlament, dar în ultimii ani nu au mai prezentat interes pentru clasa politică şi au fost din ce în ce mai marginalizaţi. Cei puţini câţi au rămas se întreabă acum, mai degrabă retoric, ce mai reprezintă şi cum sunt percepuţi de societate. „Să nu lăsăm să se aştearnă uitarea peste trecutul pe care l-am trăit, nu l-am uitat şi care ne-a adus foarte multă durere, nu numai nouă, ci şi familiilor noastre”, a spus Teodor Stanca, actualul preşedinte al AFDP Timiş. „Peste zece ani poate nu vom mai fi, pentru noi timpul nu mai are răbdare şi trebuie să fim mai prezenţi în activitatea asociaţiei”.
Un complex modern
La Pădurea Verde, în apropierea Muzeului Satului, pe locul în care au fost împuşcaţi, în 16 iulie 1949, mai mulţi luptători care au opus rezistenţă regimului comunist în munţi, s-a ridicat iniţial o troiţă, iar în urmă cu aproximativ 15 ani, un monument.
De-a lungul anilor însă, mai ales din lipsă de fonduri, nu s-a bucurat prea multă îngrijire, s-a degradat şi neavând niciun sistem de protecţie, a ajuns chiar derdeluş pe timp de iarnă. Teodor Stanca doreşte acum ca acest monument să devină un ansamblu memorial, reamenajat după proiectul arhitectului Şerban Sturdza, care este şi autorul proiectului iniţial.
„Va exista o împrejmuire, în interior va fi montată o instalaţie de irigat, movila va fi înconjurată de o centură de prefabricate pe care vor fi montate plăci de granit negru, iar pe acestea vor fi inscripţionate numele celor care au fost executaţi la Pădurea Verde, unii fără să fi avut vreo condamnare sau chiar fără judecată, precum şi numele celor care au murit în închisori, atâţia câţi au putut fi identificaţi. Vrem ca acest monument să reprezinte atât un interes arhitectural, cât şi unul memorialistic”. Dorinţa foştilor deţinuţi politici este ca inaugurarea monumentului să aibă loc în 16 iulie, ziua rezistenţei anticomuniste din zona Banatului, când la Pădurea Verde a fost executat primul lot al luptătorilor anticomunişti, acesta devenind locul unde s-a petrecut una din cele mai oribile crime.
Oficial, uitaţi
În ultima vreme, rare au fost ocaziile în care deţinuţii politici au fost în centrul atenţiei. În 2011, când M.S. Regele Mihai a împlinit 90 de ani, şirul evenimentelor de la Palatul Elisabeta consacrate acestei aniversări a fost deschis de primirea unei delegaţii a fosţilor deţinuţi politici, iar anul trecut, o expoziţie a Academiei Civice despre Memorialul de la Sighet, care a fost organizată la Parlamentul European de la Bruxelles, a avut un ecou neaşteptat dar, cu trei-patru excepţii, a fost ignorată de europarlamentarii români.
„La Sighet există un tezaur de date şi documente, acolo s-au conservat ororile petrecute în regimul comunist. Memorialul a fost sprijinit de Consiliul Europei şi este inclus în circuitul internaţional, este cel mai reprezentativ loc pentru posteritate dar nu singurul. Mai sunt ansambluri memoriale la Aiud, Gherla, Piteşti, Târgşor iar aici, la Timişoara, vrem să refacem monumentul de la Pădurea Verde”, este ceea ce îşi propune Teodor Stanca să realizeze în acest an, în numele asociaţiei pe care o conduce.
