Oamenii cu bun simţ plătesc bilet de intrare şi se bucură de muzică

 

Dincolo de concertul propriu-zis, evenimentul care a marcat lansarea albumui de debut JazzyBIT, desfăşurat zilele trecute în superba sală de concerte a Liceului Ion Vidu, mi-a prilejuit o bucurie imensă.

Principalul vinovat pentru această stare de „feel good“ a fost publicul. Alcătuit în marea majoritate din tineri. Care într-o duminică seara au plătit un bilet de intrare, pentru a asista la un act cultural. Printre cei prezenţi la faţa locului am remarcat o serie de muzicieni timişoreni din alte trupe, pe care rar îi vezi la concertele colegilor de breaslă. Desigur, n-au lipsit nici omuleţii care nu ratează niciun eveniment care se anunţă cu ştaif, doar din snobism cultural, dar numărul acestora a fost insignifiant.

Pe bună dreptate, mi-am pus întrebarea firească: „Cum se poate aşa ceva?“. Explicaţia cea mai simplă ar fi aceea că cei trei tinerei care alcătuiesc JazzyBIT şi-au făcut un promo eficient. Parţial adevărat. Din păcate, am asistat în ultimii ani la o serie de evenimente mega – mediatizate, care însă nu au reuşit să facă casă plină. O altă explicaţie posibilă ar fi aceea că lansarea albumului Touch The Sky a fost un eveniment aşteptat cu sufletul la gură de timişoreni.

Fără a fi răutăcios, nici explicaţia asta nu e valabilă, decât parţial. Desigur, băieţii sunt buni în ceea ce fac, dar nu au ajuns încă la nivelul ăla de „stardom“ care să justifice interesul deosebit al publicului.

În lipsa unor explicaţii „tehnice“ la îndemână, mă văd nevoit să dau o posibilă explicaţie la un nivel mai puţin „palpabil“. Se prea poate ca, după o perioadă în care kitch-ul şi prostul gust s-au instaurat cât se poate de profund în rândul societăţii, lumea s-a săturat şi a început „ofensiva“. Sincer, habar n-am câţi din cei aflaţi în sală au fost cu adevărat melomani, câţi din ei au ştiut să asculte minunatele sunete scoase de Hammond-ul lui Teodor Pop cu urechi avizate, dar parcă ideea asta nici nu mai contează. Nu ştiu nici câţi din cei prezenţi la lansare au fost timişoreni, dar şi asta e neesenţial. Ideea este că tot mai mulţi tineri apelează la „alternative“.

Cârcotaşii ar putea spune că aceste „alternative“ au existat dintotdeauna. Perfect adevărat. Dar haideţi – măcar pentru o zi – să nu mai fim cârcotaşi. Şi nici timişoreni sau melomani sau cine ştie ce. Haideţi să fim pur şi simplu oameni cu bun simţ. Politicoşi. Avizi de nou. Îmi doresc ca toate evenimentele cu ştaif din Timişoara, organizate – naturlich – cu bilet de intrare, să beneficieze de un public numeros. Avizat sau nu, neesenţial. Îmi doresc ca bunul simţ – un termen destul de  „underground“ în societatea noastră, să devină „comercial“. Aşa cum în ’89 am pornit o Revoluţie, poate ar fi cazul ca-n 2014 să pornim o „revoltă“. Cu motto-ul „oamenii cu bun simţ plătesc bilet de intrare şi se bucură de muzică“. Merge?