Spărgătorii de lux, lăsați în libertate de Curtea de Apel Timișoara pentru că declarațiile unor martori au fost considerate irelevante deoarece suspecții nu au recunoscut

Curtea de Apel Timișoara a făcut publică, astăzi, motivarea  prin care s-a dispus punerea în libertate a celor șapte suspecți acuzați de DIICOT că au dat mai multe spargeri, prejudiciul fiind de peste un milion de euro. În motivarea deciziei, judecătorul a ținut să precizeze că dacă arestarea s-a făcut în baza prevederilor vechilor coduri penal și de procedură penală, unde erau suficiente indicii temeinice, judecarea recursului s-a făcut după  noile coduri, „Spre deosebire de vechiul Cod de Procedură Penală, care permitea arestarea preventivă chiar dacă nu existau probe, numai în baza unor indicii temeinice (art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 alin. 1 şi art. 681 Cpp), actualul cod a ridicat standardul de probaţiune în această materie, legiuitorul apreciind că o privare de libertate (chiar preventivă) trebuie să aibă la bază o probaţiune solidă şi nu simple indicii. Două aspecte principale urmează a fi verificate în privinţa probelor: fiabilitatea acestora (aptitudinea de a exprima adevărul) şi legalitatea (respectarea dispoziţiilor legale în materia administrării probelor). În lipsa acestor două condiţii nu se poate vorbi de existenţa unor probe în sensul legii procesual penale. În analiza materialului de urmărire penală invocat de acuzare trebuie pornit de la premisa că persoanele inculpate au negat orice implicare în comiterea celor 6 acte de sustragere”.

Instanţa a desfiinţat practic majoritatea probelor acuzării, probe care au fost considerate relevante şi că se coroborează în dovedirea infracţiunilor de către Tribunalul Timiş care a dispus arestarea suspecţilor. Faptul că unul dintre martori a declarat, la începutul anchetei că nu cunoaşte niciunul dintre spărgători, iar apoi a revenit şi admis că-i ştie pe doi dintre ei şi a povestit ce i s-a confesat unul dintre suspecţi, este considerat un dezavantaj pentru acuzare de către judecător. „În acest context se pune întrebarea firească de ce ar trebui să prevaleze ultimele declaraţii ale martorului (care susţin teza acuzării) şi nu primele declaraţii (care sunt evident favorabile inculpaţilor). Pornind de la contradicţiile existente între declaraţiile succesive, starea de suspiciune în legătură cu acest martor, şi de la împrejurarea că martorul nu are cunoştinţă în mod direct de pretinsa activitate infracţională, instanţa apreciază că declaraţiile acestuia din 25.05.2013 şi 07.08.2013 (care susţin teza acuzării) pot justifica doar o ipoteză de lucru (de investigare)”.

Nici declaraţiile unui altor martor sub acoperire nu au fost considerante relevante de către instanţă pe motiv că „în contextul în care martorul anonim nu cunoaşte personal date despre comiterea infracţiunilor, iar pretinsele discuții cu inculpaţii nu pot fi confirmate prin alte mijloace de probă, această declaraţie trebuie privită cu rezervă şi doar ca justificare pentru o ipoteză de lucru (de investigare)”. O interceptare în care o femeie povesteşte că ” a aflat de la cineva (nu a nominalizat persoana şi nici nu a indicat alte date de identificare) că numitul „Z” a furat un seif cu foarte mulţi bani, seif care a fost scos din casă cu macaraua. Această interceptare trebuie coroborată cu declaraţia martorului sub acoperire (colaborator) Ș.

M. (audiat la data de 14.10.2013), declaraţie în care martorul menţionează următoarele aspecte: cunoaşte o tânără prostituată pe nume D. ce foloseşte numărul de telefon …, iar în săptămâna 07 – 11.10.2013 a fost de mai multe ori la D. şi a plătit de fiecare dată suma de 100 euro pentru a întreţine relaţii sexuale cu aceasta. Cu acest prilej D. i-a povestit că a fost într-o relaţie cu un anume D. M. zis Z. şi că în prezent nu mai doreşte să aibă această relaţie întrucât a aflat că el împreună cu prieteni de-ai lui se ocupă de tot felul de măgării, mai mult de atât a fost implicat împreună cu aceştia într-o spargere de unde au sustras un seif foarte mare cu foarte mulţi bani.  Evaluând coroborat interceptarea cu declaraţia martorului anonim rezultă următoarele aspecte: numita D. nu cunoaşte personal date în legătură cu presupusa sustragere şi nici nu indică în convorbire de unde cunoaşte informaţia; în plus identitatea numitului „Z” nu este menţionată în convorbire; prin urmare declaraţia martorului anonim, în ce priveşte conţinutul discuției cu D. (inclusiv sub aspectul identităţii lui Z sau Z.) trebuie privită cu rezervă iar informaţiile oferite de acesta pot justifica doar o ipoteză de lucru (de investigare), însă nu constituie o probă împotriva inculpaţilor”.

Nici măcar faptul că lanţul de aur sustras de la Oţelu Roşu a găsit la gâtul unuia dintre suspecţi nu a fost considerat esenţial de către judecător pe motiv că „singura dovadă a faptului că lanţul îi aparţine părţii vătămate esteafirmaţia acesteia, afirmaţie pe care partea vătămată o susţine cu tărie („fără nici un fel de dubiu”)”. Pe motiv că legat de sustragerea seifului mic, victima ar fi fost la fel de categorică atunci când l-a indicat ca suspect pe cumnatul său, judecătorul a concluzionat „în acest context declaraţia părţii vătămate (în sensul că recunoaşte „fără dubiu” bijuteria) trebuie privită cu rezervă, fără a i se putea acorda valoarea probatorie pe care o susţine acuzarea”.

Argumentul anchetatorilor că suspecţii, deşi nu au lucrat, au avut bani să cumpere mai multe maşini şi un teren, a fost desfiinţat de judecător „acest raţionament, prin care se tinde la dovedirea unor fapte determinate prin referire la situaţia financiară a suspecţilor, este, în opinia instanţei, unul eronat. Aplicând acest raţionament ar rezulta că orice persoană, care a achiziţionat un bun de natura celor menţionate (autovehicul, teren) în perioada de referinţă aprilie – octombrie 2013 şi nu a avut contract de muncă înregistrat la ITM în anul precedent, este suspectă de comiterea infracţiunilor de sustragere din datele de 21.01.2013 şi 23.01.2013 din localitatea Oţelu Roşu, concluzie care nu poate fi acceptată întrucât contravine celor mai elementare reguli în materie de probaţiune (s-ar institui o prezumţie generală şi absolută de vinovăţie)”.

Imaginile surprinse într-o benzinărie din Sibiu în care apar mai mulţi membrii ai grupării înaintea unei spargeri sunt de asemenea considerate irelevante pe motiv că ”  conţinutul bagajelor nu este vizibil, astfel încât nu se poate stabili ce anume se afla în genţi; cablurile electrice nu a fost introduse în portbagaj; barosul a fost introdus în portbagaj. În legătură cu barosul, acest obiect nu reprezintă în sine un instrument folosit la un furt (cum ar fi spre exemplu un şperaclu, o cheie falsă, etc.), utilizarea lui fiind în majoritatea situaţiilor una licită. În consecinţă este necesar să se stabilească (prin coroborare cu alte probe) că respectivul instrument a fost folosit în acţiunea de sustragere, or această împrejurare nu a fost dovedită până în prezent”.