Taina care-ţi poate umple o părticică a sufletului

A fost o vreme în care underground-ul era o noţiune cât se poate de adevărată. Timpuri în care existau hippy-işti, depeşişti, punkişti ş.a.m.d. Astăzi, toţi îs andergraund. Hipsteri. Alea, alea. Cei ce au prins vremurile vechi nu numai din poveştile de pe net, ştiu că pe la începutul anilor ’80 în Timişoara, în Parcul Botanic era o piaţă mai specială. Fără Otteri, Vikend, Eurokrem sau blugi Levis. Cu discuri de vinil. Unde se mai găseau şi cabluri de alimentare, casetofoane deck, magnetofoane, pick-up-uri. Vremuri cu două ore de program TV pe seară şi radiouri care difuzau Temistocle Popa, dar în care gusturile majorităţii timişorenilor erau mai rafinate. Desigur, vremurile s-au schimbat. La fel şi oamenii. Dar, şi-n ziua de azi poţi deveni uşor de tot, „altfel“. Pe lângă minunăţiile digitale, poţi încerca să-ţi antrenezi urechea cu un amplificator şi două boxe „stereo“. Iar după ceva timp, ai şansa să te detaşezi de urechile de tablă cu care te-a înzestrat mama natură şi să intri în societatea secretă a ascultătorilor avizaţi. Nu ştiu dacă acest lucru te face să fii cool, hipster sau „underground“, dar acest amănunt nici nu mai contează.

În cazul în care faci parte din tagma acelora care mai evadează din faţa televizorului şi ai ocazia să participi la concerte şi petreceri de orice fel cu siguranţă ai remarcat că aceste evenimente au parte de o lume „ordonată“. La cântări rock vezi multe feţe care vin numai pentru că e trendy să fii împotriva numelor mediatizate de mass – media româneşti, la drum’n’bass e plin de copii care nu-nţeleg nimic dar vor să pară underground iar la party-urile „electronice“ e  full de coropratişti puşi pe distracţie după o săptămână de sclavie la locul de muncă. Tot mai puţini sunt aceia care merg din convingere. Care îşi lasă snobismul acasă. Care au curajul să fie deschişi la minte. Dincolo de evenimente underground sau mainstream, ideea e că atunci când participi la un eveniment, de orice fel, o faci pentru că vrei tu. Şi întâmplarea respectivă te face să fredonezi bucăţica aia muzicală a lui James Brown care decretează „I feel good“. Bucuria participării la un eveniment muzical care îţi spune cât de cât ceva, e o taină care-ţi poate umple o părticică a sufletului. Drept urmare, fă abstracţie de oamenii care îţi spun că nu e bine să-ţi arăţi faţa la evenimente din aria jazz, hardcore, drum’n’bass, rock, techno, minimal, progressive, EBM sau orice altceva şi adaugă picături de fericire pentru sufleţelul tău. Lasă gaşca deoparte şi gândeşte cu proprii neuroni. Nu-i lăsa pe alţii să-ţi spună ce e interesant pentru tine. Nu îngroşa rândul acelora care se simt „cool“ doar pentru că se învârt în cercuri de „intelectuali“ şi ştiu să lege predicatul de subiect într-o conversaţie insipidă în aşa numitul high society. Fii tu însuţi. Şi aminteşte-ţi de James Brown.