Povestea CUTREMURĂTOARE a băiatului care a ajuns SLUGĂ la țiganii din Timișoara....

Povestea CUTREMURĂTOARE a băiatului care a ajuns SLUGĂ la țiganii din Timișoara. De ce l-au aruncat părinții în stradă

4
DISTRIBUIȚI

copil abandonat sebastian bercea

Plecat de acasă la vârsta la care cei mai mulți dintre noi ne trăim fericiți copilăria, Sebastian Bercea a ajuns slugă în casa unor romi din Timișoara. A fost alungat de părinții lui care, în fața refuzului copilului de a merge la cerșit ca să aibă ei bani de băutură și țigări, au considerat că nu mai au nevoie de el. Sebastian Bercea are acum 15 ani, nu a mers deloc la școală, și nu are nici măcar acte de identitate. Oficial, pentru stat, el nu există.

Cară apă cu căruciorul, caută lemne și mâncare în gunoi, descarcă marfă la diverse centre comerciale din Timișoara ca să își câștige dreptul la o farfurie cu mâncare. Nu se plânge. Spune că familia la care stă „slugă” e mai bună decât proprii părinți.

Băiatul e frumușel, tuns modern, asimetric, și vorbește coerent, Însă inteligența-i nativă nu a fost completată cu educație, iar experiențele grele prin care a trecut l-au marcat. „Acasă mai am opt frați. Eu sunt cel mai mic și ai mei au vrut să mă trimită la cerșit. Dacă nu am vrut, mi-au spus să plec, că nu au nevoie de mine”, povestește Sebi. Părinții nu l-au lăsat să meargă la școală, punând-l de mic la diverse munci, pe lângă casa din Checea, județul Timiș. În 2010 a plecat de acasă. „Am luat trenul și am venit la Timișoara. Am cerșit la Kaufland, ca să am ce mânca. Făceam 8 – 10 – 15 lei pe zi”, ne spune.

A ajuns la un centru pentru protecția copiilor străzii, însă aici nu a rezistat condițiilor.


”Eram bătut de copiii mai mari. Eu nu eram ca ei. Nu m-am drogat niciodată. La sfârșit de săptămână, când aveam voie să ieșim, eu mergeam la Euro (n.r. centrul comercial), la arabi și ajutam la descărcat marfa, câștigam bani. Copiii ceilalți mă bateau ca să îmi ia banii. Îngrijitorii de acolo au spus că ei nu au ce să le facă”, povestește băiatul. A plecat de la centru și a trăit pe stradă.

Anul trecut, în vară, o fată l-a întrebat, în timp ce aștepta mila oamenilor în față la Kaufland, dacă are unde să doarmă. Așa a ajuns acasă la Laurențiu Mihai. Bărbatul și soția lui, Doina, l-au luat pe copil să îi ajute. „Sunt un fel de slugă. Merg cu ei să caut fier, caut lemne, în gunoaie, mai merg la descărcat marfă în piețe sau la Euro. Când ei pleacă, stau cu copiii”, povestește el. Familia are opt copii, cel mai mic de un an și jumătate, cel mai mare de 10 ani.

Statul cere cooperare

Deși are 15 ani, Sebastian Bercea nu are un act de identitate. Spune că a învățat să numere și să citească literele, însă nu știe să scrie. Totuși, își dorește o altă viață. „Eu mi-am făcut un plan, să strâng bani ca să îmi construiesc o colibă. Aș vrea să merg la școală și să mă fac muzicant”, spune copilul. Ca să poată fi recuperat, Sebi ar trebui să intre într-un program al Direcției Generale pentru Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș. Cei de aici ridică din umeri în ceea ce îl privește. Autoritățile susțin că, dacă familia lui ar fi cooperantă, situația lui s-ar rezolva, ar putea fi cazat într-un centru și școlarizat.

Concret, însă, nimeni de aici nu s-a îngrijit să intervină. „Din 2010 până în prezent, copilul a fost de nouă ori la Centrul de zi și de noapte al Direcției. De fiecare dată a stat mai puțin de o săptămână, uneori a venit bunica lui după el. De regulă pleca luat de mamă sau de concubinul ei. Mama nu a colaborat cu noi. Copilul a fost înscris la școala generală nr. 15, unde derulăm programul «A doua șansă» pentru minori în situația lui, însă nu se mai întorcea de la școală. A fost solicitată o evaluare psihologică, dar dacă el pleca mereu, evaluarea nu s-a putut realiza. Practic noi am făcut și am încercat tot ce ținea de noi, și așteptam o cooperare, atât timp cât este un copil la o vârstă la care are discernământ”, a declarat Smaranda Marcu, purtătorul de cuvânt al DGASPC Timiș.

4 COMENTARII

  1. Jenant!
    Asta este atitudinea, potenţa şi competenţa instituţiilor statului român în secolul XXI (încadrate numai cu specialişti unul şi unul :-))! Şi gândiţi-vă că în acest domeniu (al maltratării copilului) ceea ce ajunge la presă este 1% din vârful aisbergului (10-15%) care ajunge la cunoştinţa instituţiilor, adică 0,1% din cazuistica reală!!!

Lasă un răspuns la Connaisseur Renunțați la răspuns

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.