Câți copii trebuie violați?

Să i se taie penisul. E o bestie! Merită castrat. Omorât! Ucis în chinuri, mai bine. Ar trebui să i se scoată ochii, să i se taie mâinile, etc.

Sunt câteva opinii, ale semenilor noștri. Povestește mamei tale despre un pedofil și probabil va avea una dintre reacții. Povestește prietenilor, și vei avea aceeași reacție. Povestește unui polițist. Aceeași opinie: ”Ajunge el în penitenciar, vor avea alții grijă de el (râs cu subînțeles); cei care atentează la integritatea copiilor sunt chinuiți după gratii” – asta se știe.

Culmea, se mai știe ceva.

Atunci când condamnă la închisoare un pedofil, completul de judecată nu își pune problema că omul e bolnav și că privarea de libertate nu îl va însănătoși brusc. E ca și cancerul. Doar un miracol îl face pe canceros să se vindece de la sine. Are însă șanse reale să trăiască dacă face tratament. La fel și cu pedofilii. Au demonstrat-o specialiști din toată lumea. Dacă sunt tratați, sunt recuperabili. Dacă sunt doar închiși, recidivează.

Ce se întâmplă la noi? Suntem la ani-lumină de orice fel de terapie în sistemul penitenciar , vorba cuiva. Ce face un pedofil după gratii? ”Și-o ia” de la ceilalți. Apoi se frustrează. Acumulează. În teorie, participă la un surogat de terapie, iar pentru că merge constant la ”consiliere”, i se reduce pedeapsa. Din 10, face șapte ani. Apoi iese. La fel de bolnav. Și recidivează.

Recidivează pentru că sistemul național nu dă doi bani pe tratamentul unui om bolnav. Preferă să cheltuie, cu nemiluita, bani. Mai exact 2.397 de lei pe lună. Pentru pedofilul în discuție, 201.348 de lei în șapte ani de detenție. Cu ce folos? După atâta cheltuială, omul iese, la fel de defect. Și ca el sunt mii.